(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide să aplice cerințele prevăzute la art. 295¹⁹ unei entități de rezoluție, persoană juridică română, care nu face obiectul prevederilor art. 92 a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și care face parte dintr-un grup de rezoluție a cărui valoare totală a activelor se situează sub 100 de miliarde EUR și pe care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a evaluat-o ca fiind în mod rezonabil susceptibilă de a prezenta un risc sistemic în cazul intrării acesteia în dificultate.
(2) Banca Națională a României se asigură că decizia prevăzută la alin. (1) este luată după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.
(3) La adoptarea deciziei prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare:
a) preponderența depozitelor și absența instrumentelor de datorie în modelul de finanțare;
b) măsura în care accesul la piețele de capital pentru datoriile eligibile este limitat;
c) măsura în care entitatea de rezoluție se bazează pe fondurile proprii de nivel 1 de bază pentru a îndeplini cerința prevăzută la art. 295²⁶ .
(4) Absența unei decizii în temeiul alin. (1) nu aduce atingere niciunei decizii adoptate în temeiul art. 295¹¹ .