(1) În situații excepționale, atunci când se aplică instrumentul de recapitalizare internă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate exclude, integral sau parțial, anumite datorii de la aplicarea competențelor de reducere a valorii sau de conversie, în cazurile în care apreciază că:
a) aplicarea instrumentului de recapitalizare internă respectivei datorii nu este posibilă într-un termen rezonabil, în pofida eforturilor depuse cu bună-credință de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție;
b) excluderea este strict necesară și este proporțională pentru a obține continuitatea funcțiilor critice și a liniilor de activitate esențiale într-un mod care să mențină capacitatea instituției supuse rezoluției de a continua operațiunile, serviciile și tranzacțiile-cheie;
c) excluderea este strict necesară și proporțională pentru evitarea declanșării unei contaminări la scară largă, în special în ceea ce privește depozitele eligibile deținute de persoane fizice și de microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii, care ar perturba grav funcționarea piețelor financiare, inclusiv a infrastructurilor pieței financiare, într-un mod care ar putea determina o perturbare gravă a economiei României, a unui alt stat membru sau a Uniunii Europene; sau
d) aplicarea instrumentului de recapitalizare internă respectivelor datorii ar provoca o pierdere de valoare care ar face ca pierderile suportate de alți creditori să fie mai mari decât în cazul în care respectivele datorii ar fi fost excluse de la recapitalizarea internă.
(1¹) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează cu atenție dacă datoriile față de instituțiile sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , care fac parte din același grup de rezoluție, fără a fi ele însele entități de rezoluție, și care nu sunt excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în temeiul art. 286 alin. (1) lit. h) , trebuie excluse total sau parțial, în temeiul alin. (1) lit. a)-d) , pentru a asigura punerea în aplicare eficace a strategiei de rezoluție.
(2) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide să excludă, integral sau parțial, o datorie care poate face obiectul recapitalizării interne sau o categorie de datorii care pot face obiectul recapitalizării interne în temeiul alin. (1) , nivelul reducerii valorii sau conversiei aplicate altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne poate fi crescut pentru a ține seama de excluderile respective, cu condiția ca nivelul reducerii valorii sau conversiei aplicate altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne să respecte principiul prevăzut la art. 188 lit. g) .