Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are dreptul să exercite, pe perioada suspendării prevăzute la art. 186¹ alin. (1) , următoarele competențe:
a) restricționarea punerii în executare a garanțiilor reale deținute de creditorii garantați ai respectivei instituții de credit sau entități în legătură cu oricare dintre activele instituției de credit sau entității respective, pentru aceeași perioadă, situație în care se aplică prevederile art. 410 alin. (2) , art. 411 și 412 ;
b) suspendarea dreptului de încetare a oricărei părți la un contract încheiat cu instituția de credit sau entitatea respectivă, pentru aceeași perioadă, situație în care se aplică prevederile art. 414-419 .