(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, notifică acțiunea de rezoluție instituției supuse rezoluției și, după caz:
a) autorității competente a instituției supuse rezoluției;
b) autorității competente din statul membru în care se află sucursala instituției supuse rezoluției;
c) schemei de garantare a depozitelor la care este afiliată instituția supusă rezoluției;
d) Fondului de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție bancară;
e) autorității de rezoluție la nivel de grup, dacă este cazul;
f) Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de minister competent;
g) supraveghetorului consolidant, dacă este cazul;
h) autorității naționale macroprudențiale desemnate din România și Comitetului European pentru Risc Sistemic;
i) Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene, Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale (AEAPO) și Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010 al Parlamentului și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei, și Autorității bancare europene;
j) în cazul în care instituția supusă rezoluției este o instituție definită în termenii art. 2 alin. (2) din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare, operatorilor de sisteme din care face parte respectiva instituție.
(2) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție notifică acțiunea prevăzută la alin. (1) și structurii care exercită funcția de bancă centrală.