(1) În exercitarea competențelor de rezoluție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de:

a) a dispune, fără a aduce atingere prevederilor art. 432 , că transferul se efectuează liber de orice obligație sau degrevat de orice sarcină asupra instrumentelor financiare, drepturilor, activelor sau obligațiilor transferate; în acest sens, orice drept de despăgubire prevăzut de prezenta lege nu se consideră a fi obligație sau grevare cu sarcini, prezenta dispoziție fiind opozabilă inclusiv registrelor publice, precum cele administrate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Depozitarul Central sau Oficiul Național al Registrului Comerțului, precum și de autoritățile fiscale;

b) a revoca drepturile de a achiziționa alte acțiuni sau alte instrumente de proprietate la instituția supusă rezoluției;

c) a adresa o solicitare Autorității de Supraveghere Financiară sau autorității relevante dintr-un alt stat membru de a întrerupe sau de a suspenda admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată sau cotarea oficială a instrumentelor financiare potrivit prevederilor legislației privind piața de capital;

d) a lua măsuri astfel încât destinatarul să fie tratat în același mod în care este tratată instituția supusă rezoluției în legătură cu orice drepturi sau obligații ale instituției supuse rezoluției ori acțiuni întreprinse de aceasta, inclusiv, fără a aduce atingere prevederilor art. 223-235 și art. 239-250 , în legătură cu eventuale drepturi sau obligații referitoare la participarea la infrastructura pieței;

e) a solicita instituției supuse rezoluției sau destinatarului să furnizeze celeilalte părți informații și asistență; și

f) a elimina sau modifica clauzele unui contract la care instituția supusă rezoluției este parte sau de a substitui instituția supusă rezoluției cu un destinatar, în calitate de parte contractantă.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, întreprinde acțiunile prevăzute la alin. (1) în situația în care consideră că acestea sunt adecvate pentru asigurarea unei acțiuni de rezoluție eficace sau pentru atingerea unuia sau mai multor obiective ale rezoluției.