(1) Întreprinderile-mamă din Uniunea Europeană, persoane juridice române, trebuie să se asigure că filialele lor din state terțe prevăd, în contractele financiare prevăzute la art. 419¹ , clauze care să excludă posibilitatea ca exercitarea competenței Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de a suspenda sau a limita drepturile și obligațiile întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană, în conformitate cu prevederile art. 419¹ , să constituie un motiv întemeiat pentru încetarea anticipată, suspendarea, modificarea, exercitarea drepturilor de a stinge sau de a compensa drepturi sau obligații sau de a executa garanțiile reale, în cazul respectivelor contracte.
(2) În sensul alin. (1) , cerința se aplică în ceea ce privește filialele din state terțe care sunt:
a) instituții de credit;
b) firme de investiții (sau care ar fi firme de investiții dacă ar avea sediul central în România); sau
c) instituții financiare.