(1) În situația în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă sau autoritate de rezoluție, după caz, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. a) și b) în ceea ce privește o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) , comunică această constatare fără întârziere, după caz:
a) autorității de rezoluție a instituției sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) ;
b) autorității competente a instituției sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) ;
c) autorității competente din statul membru în care se află o sucursală a instituției sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) ;
d) autorității de rezoluție din statul membru în care se află o sucursală a instituției sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) , c) sau d) .
e) schemei de garantate a depozitelor la care este afiliată instituția de credit pentru a-i permite exercitarea funcțiilor acesteia;
f) Fondului de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție bancară, pentru a permite exercitarea funcțiilor acesteia;
g) autorității de rezoluție a grupului, dacă este cazul;
h) Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de minister competent;
i) supraveghetorului consolidant, dacă instituția supusă rezoluției face obiectul supravegherii pe bază consolidată;
j) Comitetului European pentru Risc Sistemic și autorității naționale macroprudențiale desemnate din România.
(2) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de supraveghere sau de rezoluție, după caz, transmite constatarea prevăzută la alin. (1) și structurii care exercită funcția de bancă centrală.