(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a impune creditorilor garantați restricții în ceea ce privește executarea garanțiilor reale deținute în legătură cu activele unei instituții supuse rezoluției, începând de la data publicării avizului de restricționare în conformitate cu prevederile art. 446 până la ora 24,00, ora oficială a României, a zilei lucrătoare următoare celei de publicare.
(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu impune măsura indicată la alin. (1) în cazul oricăreia dintre următoarele:
a) garanțiilor reale deținute de sisteme sau operatori de sisteme desemnați în sensul art. 13 din Legea nr. 253/2004 , cu modificările și completările ulterioare, sau în sensul legislației altui stat membru care transpune prevederile Directivei 98/26/CE;
b) contrapărților centrale (CCP) autorizate în Uniune, în conformitate cu prevederile art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, și contrapărților centrale (CCP) stabilite în state terțe și recunoscute de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), în conformitate cu prevederile art. 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
c) băncilor centrale, în legătură cu activele gajate sau furnizate cu titlu de marjă sau de alt tip de garanție reală de către instituția supusă rezoluției.