Articolul 61

a) stabilirea acțiunilor de rezoluție care urmează a fi întreprinse în cazul entităților de rezoluție, potrivit scenariilor prevăzute la art. 51 , și implicațiile acestor acțiuni de rezoluție asupra altor entități din grup prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) , întreprinderii-mamă și instituțiilor-filiale;

a¹) în cazul în care un grup cuprinde mai mult de un grup de rezoluție, stabilirea acțiunilor de rezoluție care urmează a fi luate în cazul entităților de rezoluție din cadrul fiecărui grup de rezoluție și efectele acestor acțiuni:

b) examinarea măsurii în care instrumentele și competențele de rezoluție pot fi aplicate, respectiv exercitate, în mod coordonat, în cazul entităților de rezoluție stabilite în Uniunea Europeană, inclusiv a măsurilor vizând facilitarea achiziționării de către o terță parte a grupului ca întreg, a unor linii de activitate separate sau a unor activități realizate de mai multe entități din grup, de unele dintre acestea sau de anumite grupuri de rezoluție, și identificarea eventualelor obstacole din calea unei rezoluții coordonate;

c) identificarea, în cazul în care grupul include entități constituite în state terțe, a modalităților adecvate de cooperare și de coordonare cu autoritățile relevante ale respectivelor state terțe și a implicațiilor pentru rezoluția la nivelul Uniunii Europene;

d) identificarea măsurilor necesare, inclusiv separarea din punct de vedere juridic și economic a anumitor funcții sau linii de activitate, pentru a facilita rezoluția grupului, în situațiile în care sunt îndeplinite condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție;

e) stabilirea oricăror acțiuni suplimentare, care fie nu sunt prevăzute în prezenta lege și pe care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup de rezoluție, intenționează să le aplice entităților care fac parte din acel grup de rezoluție, fie nu sunt prevăzute de legislația națională a unui alt stat membru prin care s-a transpus Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, și pe care alte autorități de rezoluție relevante intenționează să le aplice.

f) identificarea modului în care ar putea fi finanțate acțiunile de rezoluție a grupului și, în cazurile în care este necesară utilizarea mecanismelor de finanțare, definirea principiilor de partajare a responsabilității pentru respectiva finanțare între sursele de finanțare din diferite state membre. Planul nu trebuie să se bazeze pe sprijin financiar public extraordinar, în afara utilizării mecanismelor de finanțare instituite conform art. 531-535 și, după caz, a mecanismelor de finanțare instituite de alte state membre potrivit art. 100 din Directiva 2014/59/UE ori pe asigurarea de lichiditate în situații de urgență din partea băncii centrale ori pe asigurarea de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanții, rate ale dobânzilor sau durate nonstandard.