Recunoașterea și punerea în aplicare a procedurilor de rezoluție din state terțe

Azi

Legea 312/2015 · 6 articole

Articolul 513

Dispozițiile art. 514-518 se aplică în legătură cu procedurile de rezoluție din state terțe cu condiția absenței și, respectiv, până la momentul în care intră în vigoare un acord internațional prevăzut la art. 93 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE cu statul terț relevant. Prevederile art. 514-518 se aplică și ulterior datei intrării în vigoare a unui acord internațional prevăzut la art. 93 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE cu statul terț relevant, în măsura în care recunoașterea și punerea în aplicare a procedurilor de rezoluție din statul terț nu sunt reglementate prin acordul respectiv.

Articolul 514

(1) Banca Națională a României poate participa, în cadrul unui colegiu de rezoluție european instituit în condițiile prevăzute la art. 464-468 , la adoptarea unei decizii comune cu privire la oportunitatea recunoașterii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 519 , a procedurilor de rezoluție dintr-un stat terț în legătură cu o instituție sau o întreprindere-mamă din statul terț, care:

a) are filiale stabilite în Uniunea Europeană sau sucursale situate în Uniunea Europeană și considerate semnificative de două sau mai multe state membre; sau

b) deține active, drepturi sau obligații situate în două sau mai multe state membre sau care sunt reglementate de dreptul statelor membre respective.

(2) În cazul în care se adoptă decizia comună privind recunoașterea procedurilor de rezoluție dintr-un stat terț, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, face demersuri pentru punerea în aplicare a procedurilor de rezoluție recunoscute din statul terț prin aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor relevante din prezenta lege.

Articolul 515

(1) În absența unei decizii comune a autorităților de rezoluție participante la colegiul de rezoluție european sau dacă nu există un colegiu de rezoluție european, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia propria decizie cu privire la oportunitatea recunoașterii și a punerii în aplicare, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 519 , a procedurilor de rezoluție dintr-un stat terț în legătură cu o instituție sau o întreprindere-mamă din statul terț.

(2) Decizia trebuie să țină seama în mod corespunzător de interesele fiecărui stat membru în care își desfășoară activitatea o instituție sau o întreprindere-mamă dintr-un stat terț și în special de impactul potențial al recunoașterii și al punerii în aplicare a procedurilor de rezoluție din statul terț asupra celorlalte părți ale grupului și stabilității financiare din statele membre respective.

Articolul 516

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, este abilitată, cel puțin:

a) să-și exercite competențele de rezoluție în legătură cu activele unei instituții de credit sau întreprinderi-mamă dintr-un stat terț care sunt situate în România sau care sunt reglementate de legislația din România, precum și în legătură cu drepturile sau obligațiile unei instituții de credit dintr-un stat terț care sunt înregistrate în România, de sucursala din Uniune sau care sunt reglementate de legislația din România ori pentru care există creanțe care pot fi executate în România privind astfel de drepturi sau obligații;

b) perfectarea transferului de acțiuni sau instrumente de proprietate, într-o filială din Uniune stabilită în România, inclusiv solicitând unei alte persoane să întreprindă acțiuni pentru perfectarea acestui transfer;

c) exercitarea competențelor prevăzute la art. 406-409 , art. 410-412 sau art. 413-419 în legătură cu drepturile oricărei părți dintr-un contract cu o entitate prevăzută la art. 514 , atunci când aceste competențe sunt necesare pentru a pune în aplicare proceduri de rezoluție din state terțe; și

d) să facă neexercitabil orice drept contractual de a înceta, stinge sau accelera contracte ori de a aduce atingere drepturilor contractuale ale entităților prevăzute la art. 514 și ale altor entități din grup, în cazul în care un astfel de drept decurge din acțiunile de rezoluție întreprinse cu privire la instituția de credit dintr-un stat terț, întreprinderea-mamă a entităților respective sau la alte entități din grup, fie de autoritatea de rezoluție din statul terț, fie în temeiul cerințelor legale sau de reglementare privind mecanismele de rezoluție din statul respectiv, cu condiția să fie în continuare îndeplinite obligațiile contractuale esențiale, inclusiv obligațiile de plată și de livrare și furnizarea de garanții reale.

Articolul 517

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate întreprinde, atunci când este necesar în interesul public, acțiuni de rezoluție cu privire la o întreprindere-mamă din România în cazul în care autoritatea relevantă din statul terț stabilește că o instituție care este înregistrată în statul terț respectiv îndeplinește condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție în conformitate cu legislația statului terț respectiv. În acest scop, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, este împuternicită să utilizeze orice competențe în materie de rezoluție cu privire la respectiva întreprindere-mamă din România, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 400-405 .

Articolul 518

Recunoașterea și punerea în aplicare a procedurilor de rezoluție din state terțe nu aduc atingere procedurilor de insolvență derulate în temeiul legislației naționale aplicabile, după caz, în conformitate cu prezenta lege.