Gestiunea garanțiilor de stat și a subîmprumuturilor

(1) Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să emită garanții de stat pentru împrumuturi contractate de orice agent economic sau autoritate a administrației publice, desemnate prin hotărâre a Guvernului, pentru care se prevede că rambursarea împrumutului garantat de stat să se facă din surse proprii, fără a afecta bugetul general consolidat, sau, în cazul garanțiilor acordate autorităților administrației publice locale, se prevede că rambursarea împrumutului garantat de stat să se facă din surse ale bugetelor locale, numai cu avizul Comitetului Interministerial de Garanții și Credite de Comerț Exterior, respectiv a Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale, precum și în condițiile impuse de alte legi speciale.

(2) Banca de Export-Import a României - S.A.Eximbank - va analiza și va supune spre avizare Comitetului Interministerial de Garanții și Credite de Comerț Exterior numai proiectele a căror finanțare este autorizată prin hotărâre a Guvernului pentru a fi garantată de stat, cu avizul de principiu al Ministerului Finanțelor Publice. (3) Metodologia de lucru pentru Banca de Export-Import a României - S.A.-Eximbank, precum și a Comitetului Interministerial de Garanții și Credite de Comerț Exterior în materie de avizare a acordării de subîmprumuturi sau garanții de stat de Ministerul Finanțelor Publice va fi stabilită prin hotărâre a Guvernului, care intră în vigoare o dată cu prezenta lege.

(1) Emiterea garanțiilor de stat este condiționată de acceptarea de către Ministerul Finanțelor Publice a clauzelor cuprinse în contractele de împrumut încheiate între potențialul beneficiar al garanției și instituțiile creditoare, precum și de avizul Comitetului Interministerial de Garanții și Credite de Comerț Exterior sau al Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale, după caz.

(2) Între Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de garant, și beneficiarul garanției se încheie o convenție în care sunt stipulate drepturile și obligațiile părților semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului de risc.

(3) Ministerul Finanțelor Publice emite, în favoarea instituției creditoare, scrisoarea de garanție, în care se specifică termenii și condițiile în care se acordă garanția.

(4) Procedura emiterii garanțiilor de stat se va stabili prin norme elaborate de Ministerul Finanțelor Publice și aprobate de Guvern.

(5) Pot fi acordate garanții de stat și în baza prevederilor unor legi speciale.

(1) Garanția de stat reprezintă o obligație a statului român, care se execută în cazul în care beneficiarul împrumutului nu are capacitatea să achite, în întregime sau parțial, împrumutul, dobânda, comisioanele și alte costuri stabilite în conformitate cu condițiile împrumutului garantat.

(2) În cazul în care garanția de stat devine exigibilă, Ministerul Finanțelor Publice este obligat să efectueze, din fondul de risc, către instituția creditoare, plata sau plățile datorate de debitorul garantat, în conformitate cu prevederile scrisorii de garanție emise.

(3) În cazul în care garanția de stat emisă în baza unei legi speciale devine exigibilă, Ministerul Finanțelor Publice este obligat să efectueze, din surse bugetare, dacă legea nu prevede altfel, plata sau plățile datorate, în conformitate cu prevederile scrisorii de garanție emise.

(1) Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de către stat a împrumuturilor contractate de persoanele juridice de la instituțiile creditoare, precum și din împrumuturile contractate direct de stat și subîmprumutate beneficiarilor finali se constituie fondul de risc.

(2) Fondul de risc se constituie din:

a) sumele încasate sub formă de comisioane de la beneficiarii împrumuturilor garantate de stat sau subîmprumutate, cu excepția autorităților administrației publice, pentru ambele cazuri, de la care nu se percepe comision la fondul de risc;

b) dobânzi la disponibilitățile aflate în contul fondului de risc;

c) dobânzi și penalități de întârziere, la nivelul celor prevăzute pentru neplata în termen a obligațiilor fiscale, aplicate pentru neplata în termen, de către beneficiarii finali ai împrumuturilor garantate de stat sau subîmprumutate, a comisioanelor la fondul de risc și, respectiv, a ratelor scadente, dobânzilor, comisioanelor și a altor costuri aferente ale împrumutului;

d) fonduri alocate de la bugetul de stat în acest scop;

e) alte surse legal constituite.

(3) Sumele aflate în fondul de risc sunt destinate achitării obligațiilor aferente garanțiilor de stat și celor aferente acordurilor de împrumut subsidiar sau acordurilor de împrumut subsidiar și de garanție, în cazul în care beneficiarii finali nu dispun de resurse financiare proprii pentru achitarea obligațiilor de plată.

(4) Fondul de risc se gestionează de către Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile legii, prin contul curent general al Trezoreriei Statului, avându-se în vedere siguranța, lichiditatea și rentabilitatea fondurilor, în această ordine și prioritate. Modul de gestionare a fondului de risc, precum și reflectarea în contabilitatea Trezoreriei Statului și în contabilitatea persoanelor juridice a operațiunilor legate de acordarea de garanții de stat și subîmprumuturi se stabilesc prin norme emise de către Ministerul Finanțelor Publice.

(1) Pe baza analizei economice și financiare a documentației, prezentate de persoana juridică solicitantă de garanție de stat sau subîmprumut, Ministerul Finanțelor Publice sau alt agent desemnat, la solicitarea acestuia, determină gradul de risc al solicitantului.

(2) În funcție de gradul de risc, stabilit conform alin. (1), Ministerul Finanțelor Publice determină cuantumul comisionului de risc, în procente. Suma datorată se determină prin aplicarea cotei procentuale la valoarea împrumutului garantat sau subîmprumutat.

(3) Comisionul de risc reprezintă suma datorată la fondul de risc de beneficiarul unui împrumut garantat sau subîmprumutat, în cuantumul și la termenele stipulate în convenția de garantare, acordul de împrumut subsidiar sau acordul de împrumut subsidiar și de garanție, încheiate cu Ministerul Finanțelor Publice.

(4) Ministerul Finanțelor Publice emite norme tehnice, aprobate prin ordin al ministrului, pentru determinarea comisionului de risc, care intră în vigoare o dată cu prezenta lege.

(1) Beneficiarul garanției de stat va informa Ministerul Finanțelor Publice și va proba în scris, cu documente justificative, declarând pe propria răspundere, cu cel puțin 10 zile calendaristice înainte de data scadenței, asupra lipsei disponibilităților bănești necesare achitării sumelor scadente.

(2) Dacă beneficiarul garanției de stat nu își poate îndeplini obligația de plată, conform acordului de împrumut, acesta poate prezenta Ministerului Finanțelor Publice o cerere de plată, pentru ca acesta din urmă să plătească sumele cuvenite creditorului, în conformitate cu prevederile scrisorii de garanție. Cererea de plată va include: ratele de credit datorate, dobânzile și alte costuri, precum și data plăților ce urmează să fie făcute instituției creditoare, de către Ministerul Finanțelor Publice, în conformitate cu termenii scrisorii de garanție.

(3) În cazul în care specificațiile din cererea de plată sunt în conformitate cu clauzele scrisorii de garanție, Ministerul Finanțelor Publice va dispune transferarea sumei sau sumelor solicitate, din fondul de risc în contul indicat de garantat și de instituția creditoare, la data specificată în cerere.

(4) În cazul garanțiilor pentru împrumuturile în valută, Ministerul Finanțelor Publice va cumpăra de la Banca Națională a României valuta necesară în vederea efectuării plăților scadente către instituția creditoare. Plata contravalorii în lei a valutei se va asigura din fondul de risc, în aceeași zi în care este cumpărată valuta, la cursul valutar stabilit de Banca Națională a României valabil în ziua respectivă.

(5) Obligația de rambursare a împrumuturilor directe contractate de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice revine Ministerului Finanțelor Publice. Acesta poate delega această atribuție beneficiarilor finali ai acordurilor de împrumut subsidiar sau a acordurilor de împrumut subsidiar și de garanție.

(6) Sursele de plată pentru fondurile ce au făcut obiectul unor acorduri de împrumut subsidiar sau împrumut subsidiar și de garanție sunt constituite în baza prevederilor acestor acorduri. În situația în care beneficiarii finali sau garanții acestora, în cazul acordurilor de împrumut subsidiar și de garanție, nu dispun de sursele financiare necesare onorării obligațiilor, sursa o constituie fondul de risc.

(7) Prevederile alin. (1)-(4) se aplică în mod corespunzător și în cazul acordurilor de împrumut subsidiar și al acordurilor de împrumut subsidiar și de garanție.

(1) Încetarea valabilității garanției de stat se produce atunci când:

a) obligațiile aferente împrumutului garantat de stat sunt achitate în totalitate de către beneficiarul acestuia sau de un terț;

b) Ministerul Finanțelor Publice efectuează plata sau plățile, până la stingere, instituției creditoare, în numele beneficiarului de garanție de stat;

c) termenul de valabilitate stipulat în scrisoarea de garanție a expirat;

d) alte condiții prevăzute expres în scrisoarea de garanție.

(2) Stingerea obligațiilor ce decurg din contractul de împrumut atrage încetarea valabilității scrisorii de garanție, care se restituie emitentului, respectiv Ministerului Finanțelor Publice, în termen de 10 zile de la îndeplinirea uneia dintre condițiile prevăzute la alin. (1).

(1) După efectuarea de către Ministerul Finanțelor Publice a plății sau a plăților generate de execuția garanției de stat sau de acordurile de împrumut subsidiar, respectiv de acordurile de împrumut subsidiar și de garanție, beneficiarul împrumutului garantat sau subîmprumutului are obligația să restituie Ministerului Finanțelor Publice echivalentul cheltuielilor efectuate de acesta, în conformitate cu prevederile convenției de garantare, al acordului de împrumut subsidiar, respectiv al acordului de împrumut subsidiar și de garanție, încheiate între beneficiarul împrumutului și Ministerul Finanțelor Publice. Convenția de garantare, acordul de împrumut subsidiar sau acordul de împrumut subsidiar și garanție încheiate între Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de garant sau subîmprumutător, și beneficiarul împrumutului constituie titlu executoriu.

(2) Recuperarea sumelor plătite conform alin. (1) se efectuează în conformitate cu legislația în vigoare privind colectarea creanțelor fiscale, de către organele fiscale competente, dacă legea nu prevede altfel.

(3) Cu sumele recuperate în condițiile prezentului articol se reîntregește disponibilul fondului de risc.