(1) Valorificarea bunurilor sechestrate se realizează:
a) de către Agenție, prin licitație publică;
b) de către entități sau societăți specializate, selectate cu respectarea prevederilor legale privind achizițiile publice;
c) prin intermediul executorilor judecătorești, potrivit procedurilor proprii;
d) de către organele fiscale, potrivit procedurilor proprii de valorificare.
(2) Directorul general al Agenției hotărăște asupra uneia dintre modalitățile de valorificare enumerate la alin. (1) , în condițiile art. 29⁴ alin. (2) și (5) , prin decizie motivată.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) , bunurile se valorifică la prețul stabilit de Agenție, potrivit dispozițiilor art. 29¹³ alin. (2) și (3) . După trecerea unui termen de 12 luni de la evaluarea precedentă, Agenția realizează o nouă evaluare a bunurilor.
(4) Cheltuielile ocazionate de valorificarea bunurilor mobile sau imobile sunt avansate de către Agenție și se consemnează într-un proces-verbal, care va fi comunicat procurorului sau instanței de judecată în vederea stabilirii cheltuielilor judiciare, în condițiile legii.
(5) Cheltuielile prevăzute la alin. (4) reprezintă contravaloarea achiziționării unor bunuri sau servicii, precum:
a) evaluarea bunurilor supuse valorificării;
b) ridicarea, manipularea, transportul, depozitarea, conservarea bunurilor supuse valorificării, dacă este cazul;
c) remunerația custodelui, dacă este cazul;
d) organizarea licitației.
(6) Agenția poate solicita procurorului, judecătorului de cameră preliminară sau instanței de judecată revocarea dispoziției de valorificare, în următoarele situații:
a) atunci când bunurile mobile sau imobile nu se valorifică în termen de 12 luni de la comunicarea dispoziției prevăzute la art. 29 alin. (1) ;
b) în cazul în care cheltuielile ocazionate de preluarea, administrarea și valorificarea bunurilor mobile depășesc valoarea de evaluare a bunurilor supuse valorificării.