(1) Alimentația animalelor pentru speciile de interes zootehnic, în înțelesul prezentei legi, este o activitate zootehnică de interes major prin care se asigură nutrienții necesari pentru asigurarea funcțiilor vitale și producție.
(2) Resursele nutritive, denumite în continuare furaje, includ totalitatea produselor vegetale, animale, minerale și de sinteză care, prin folosirea în hrana animalelor, asigură desfășurarea normală a funcțiilor vitale și valorificarea potențialului de producție și reproducție al acestora.
(3) Animalele trebuie să primească hrană corespunzător vârstei, categoriei și speciei acestora, să le fie administrată în cantitate suficientă pentru a le menține într-o stare bună de sănătate și a le satisface necesitățile nutritive astfel încât să își exprime potențialul productiv.
(4) În sensul prezentei legi, activitățile privind alimentația animalelor se referă la:
a) producerea, recoltarea, depozitarea, conservarea, prelucrarea și valorificarea materiilor prime furajere;
b) fabricarea, comercializarea și utilizarea hranei pentru animale din producția internă, comerț intracomunitar sau din import;
c) îmbunătățirea productivității și calității pajiștilor permanente și folosirea lor rațională prin pășunat, încărcare optimă, rotație și cosit conform amenajamentelor pastorale, cu menținerea biosecurității, biodiversității și protecției mediului.