(1) Serviciul polițienesc are caracter permanent și obligatoriu.
(2) Polițistul este obligat să se prezinte la programul de lucru stabilit, precum și în afară acestuia, în situații temeinic justificate, pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii.
(3) În situații de catastrofe, calamitați sau tulburări de amploare ale ordinii și liniștii publice ori alte asemenea evenimente polițistul este obligat să se prezinte de îndată la unitatea de poliție din care face parte.
(4) La instituirea stării de urgență, de asediu, de mobilizare și pe timp de război, polițistul aflat în concediu de odihnă, concediu de studii, învoire plătită sau concediu fără plată este obligat să contacteze în cel mai scurt timp posibil șeful nemijlocit, care dispune cu privire la condițiile de întrerupere a acestor situații și de reluare a activității, în funcție de specificul acesteia și necesitățile unității.
(5) În situația instituirii stării de urgență, șeful unității poate dispune/aproba, în funcție de evoluția situației operative și de specificul activităților și necesitățile unității, efectuarea totală/parțială a concediului de odihnă sau acordarea unor zile de învoire plătită, după caz.
(6) Pe timpul stării de urgență, de asediu, de mobilizare și pe timp de război, șefii unităților stabilesc programul de lucru al acestora în funcție de specificul și necesitățile unității.