(1) Delegarea reprezintă exercitarea temporară de către polițist a unor activități corespunzătoare postului ocupat, în afara locului său de muncă, în aceeași unitate sau într-o altă unitate. Delegarea se dispune în interesul unității în care este încadrat polițistul sau în interesul unității ierarhic superioare.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1) , pe perioada delegării, polițistul poate exercita, cu acordul său scris, alte activități decât cele corespunzătoare postului ocupat, stabilite în actul administrativ de modificare a raporturilor de serviciu.
(3) Prin excepție de la alin. (2) , în situația instituirii stării de urgență, de asediu, de mobilizare și pe timp de război, pentru delegarea dispusă în condițiile prevederilor alin. (2) nu este necesar acordul scris al polițistului.