Capitolul II

(1) Ameliorarea albinelor din România se realizează prin programul național-cadru de ameliorare în baza căruia organizațiile și asociațiile acreditate de Agenția Națională pentru Zootehnie «Prof. dr. G. K. Constantinescu» întocmesc programe proprii de ameliorare, înființează și mențin evidențe zootehnice și genealogice.

(2) Programul național de ameliorare are la bază ameliorarea rasei autohtone Apis Mellifera Carpatica, prin îmbunătățirea performanțelor acestei populații în conformitate cu legislația națională și cu programul național-cadru de ameliorare a albinelor.

(3) Biotehnologia însămânțărilor artificiale este de competența institutelor de cercetare, a institutelor de învățământ superior de profil, a apicultorilor calificați, recunoscuți conform legislației în vigoare, iar manipulările genetice efectuate cu caracter experimental sunt de competența institutelor de cercetare și de învățământ superior de profil și aplicarea în practică se face sub controlul Agenției Naționale pentru Zootehnie «Prof. dr. G. K. Constantinescu».

(4) Producerea pentru comercializare a mătcilor ameliorate în rasă curată poate fi realizată doar de stupine de multiplicare și de elită, autorizate în acest scop, conform legislației în vigoare.

(5) În scopul protecției materialului biologic apicol autohton, introducerea de material biologic apicol pe teritoriul României va fi autorizată de Agenția Națională pentru Zootehnie «Prof dr. G. K. Constantinescu» și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor. Pentru realizarea protecției materialului biologic apicol autohton, prin programele naționale de sprijinire și dezvoltare a apiculturii se vor finanța proiectele și măsurile în care se utilizează material genetic apicol autohton.

(6) Împerecherea controlată, naturală sau prin însămânțare artificială este obligatorie pentru înființarea și menținerea evidențelor zootehnice și genealogice.

(7) În baza evidențelor zootehnice și genealogice, entitățile autorizate pentru ameliorare au obligația de a emite certificat de origine și declarație de conformitate.

(1) Apicultorii care amplasează stupine în pastoral sau la iernat sunt obligați să comunice în scris autorităților administrației publice locale în a căror rază teritorială se află locul, perioada, numărul familiilor de albine, precum și adresa deținătorului de stupi, asigurând evidența acestora, dar și protecția familiilor de albine împotriva tratamentelor fitosanitare.

(2) La amplasarea stupinelor în pastoral pe terenuri proprietate privată, apicultorul va solicita în scris aprobarea amplasării stupilor proprietarului sau administratorului terenului anterior comunicării către autoritățile administrației publice locale.

(1) Polenizarea dirijată a culturilor agricole entomofile cu ajutorul albinelor se realizează pe bază de contracte încheiate între proprietarii familiilor de albine și deținătorii de culturi.

(2) Costurile prestației de polenizare se stabilesc prin negociere între părți.

(1) Autoritățile administrației publice locale, precum și administratorii terenurilor agricole sau silvice sunt obligate să asigure gratuit apicultorilor vetre de stupină temporare sau permanente, pe baza autorizației de stupărit pastoral depuse de către aceștia la consiliul local.

(2) Vetrele de stupină pot fi atribuite în județul de domiciliu al apicultorului sau în alte județe.

(3) Suprafețele de teren se atribuie gratuit de către autoritățile administrației publice locale, precum și de administratorii terenurilor agricole sau silvice pentru vatra de stupină în funcție de mărimea stupinei, în locuri accesibile mijloacelor de transport, și nu vor fi mai mici de 5 mp pentru fiecare familie de albine și de 50 mp pentru pavilioane.

(4) Abrogat

(1) Amplasarea familiilor de albine pe terenurile deținute de apicultori, cu orice titlu, se face la o distanță de cel puțin 10 m față de drumurile publice sau hotarele proprietăților din domeniul public aflate în intravilan ori în extravilan și la o distanță de cel puțin 5 m față de hotarele proprietăților din domeniul privat aflate în intravilan ori în extravilan.

(2) Dacă distanța față de obiectivele prevăzute la alin. (1) este mai mică de 5 m, familiile de albine trebuie să fie despărțite de acestea printr-un gard, zid, plasă ori alt obstacol prin care albinele să nu poată pătrunde în zbor, cu o înălțime minimă de 2 m, măsurată de la nivelul solului, și care să continue pe aceeași linie încă 2 m dincolo de stupii amplasați la extremitățile stupinei.

(3) Numărul familiilor de albine amplasate pe vatra permanentă, pentru iernat, nu este limitat.

(4) Apicultorii sunt obligați să respecte distanța dintre stupine de minimum 100 m la masivele melifere din păduri, de minimum 300 m la culturile agricole și să nu amplaseze stupina pe direcția de zbor a albinelor aparținând altor stupine sau să amplaseze stupina între alte stupine și sursa de cules.

(1) Pentru prevenirea intoxicațiilor la albine, deținătorii de suprafețe agricole și silvice care efectuează tratamente chimice la culturile agricole și silvice pe care le dețin sunt obligați să anunțe, în scris, consiliile locale cu cel puțin 48 de ore înainte de efectuarea tratamentului, precum și denumirea produsului folosit.

(2) Consiliile locale, precum și administratorii terenurilor agricole sau silvice trebuie să anunțe, în scris sau telefonic, apicultorii care au vatră de stupină staționară/permanentă sau temporară/pastorală, cu cel puțin 24 de ore înaintea efectuării de către deținătorii de terenuri agricole sau silvice a tratamentelor cu substanțe chimice, în vederea prevenirii intoxicațiilor la albine.

(3) În cazul în care apicultorul, prin nerespectarea de către deținătorul de suprafețe agricole și silvice a prevederilor alin. (1) , înregistrează mortalități la familiile de albine, consiliul local și administratorii terenurilor agricole sau silvice, în baza documentului sanitar-veterinar de constatare a cauzelor mortalității, întocmesc un proces-verbal de evaluare a pagubelor și stabilesc cuantumul despăgubirilor care se acordă apicultorului de către deținătorii de suprafețe agricole sau silvice, la valoarea de piață a familiilor de albine și a producției de miere care ar fi trebuit obținută în urma culesului.

(1) Producătorii, procesatorii și comercianții sunt obligați să afișeze vizibil pe etichetă țara de origine pentru mierea de albine.

(2) Pentru amestecurile de miere provenite din comunitatea europeană și/sau țări terțe, producătorii, procesatorii și comercianții sunt obligați să afișeze vizibil pe etichetă țara sau țările de origine, după caz.

(3) Este interzisă inscripționarea pe etichetă a sintagmei «Produs Românesc» dacă nu sunt respectate prevederile art. 2 din Legea nr. 168/2017 privind instituirea zilei de 10 octombrie - Ziua națională a produselor agroalimentare românești.

(1) Medicii veterinari oficiali de la nivelul direcțiilor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului București sunt obligați să efectueze supravegherea și controlul oficial al modului în care producătorii și procesatorii realizează procesarea mierii și să recolteze probe în vederea efectuării analizelor de laborator, în baza planului de control al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și în cazul reclamațiilor cu privire la neîncadrarea în parametrii de siguranță și de calitate ai acestor produse.

(2) În vederea realizării activităților prevăzute la alin. (1) , Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor va asigura condițiile și dotarea cu laboratoare specifice inclusiv la nivel regional sau pentru fiecare direcție județeană.