(1) Pentru fiecare angajat chemat la instruire sau concentrare, angajatorul primește o compensație financiară standard, compusă, de regulă, din următoarele elemente:
a) compensație pentru costuri generate de înlocuirea angajatului;
b) compensație pentru costuri generate de recalificarea personalului.
(2) Compensația pentru costurile generate de înlocuirea angajatului se acordă pentru acoperirea cheltuielilor legate de anunțarea postului liber și de organizarea interviului pentru ocuparea acestuia și/sau pentru acoperirea pierderilor ca urmare a absenței angajatului, în cazul când acesta nu este înlocuit, precum și pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare legate de activitățile administrative suportate ca urmare a absenței angajatului.
(3) Compensația pentru costurile generate de recalificarea personalului se acordă numai în cazul în care durata concentrării este mai mare de 6 luni, pentru acoperirea cheltuielilor legate de pregătirea angajatului, în vederea dobândirii standardului de competență sau calificare necesar postului în care este încadrat.
(4) Angajatorul poate primi o compensație financiară suplimentară dacă face dovada că valoarea totală a costurilor suportate a depășit cu cel puțin jumătate valoarea compensației financiare standard.
(5) Fondurile necesare acordării compensațiilor prevăzute la acest articol se asigură din bugetul Ministerului Apărării.
(6) Valorile compensației financiare standard și a compensației financiare suplimentare, precum și modul de acordare a acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.