(1) În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului beneficiază de ajutor de deces o singură persoană, care poate fi, după caz:

a) soțul supraviețuitor;

b) copilul;

c) părintele;

d) reprezentantul legal al persoanelor prevăzute la lit. a)-c) ;

e) oricare altă persoană care dovedește că a suportat cheltuielile ocazionate de deces.

(2) Ajutorul de deces se acordă în cazul persoanelor care, la data decesului, aveau calitatea de asigurat sau pensionar al sistemului propriu, indiferent de perioada de contribuție realizată.

(3) Ajutorul de deces prevăzut la alin. (1) se acordă și la decesul notarului public care a beneficiat de ajutor financiar pentru retragerea din profesie în cadrul sistemului propriu.