(1) O procedură este considerată finalizată în situația în care nu mai există alte observații de făcut în legătură cu procedura respectivă sau, în cazul noilor linii genetice modificate ale animalului, în situația în care nu mai sunt observate ori așteptate reacții de durere, suferință, stres sau vătămări de durată asupra descendenților, de o intensitate echivalentă ori superioară celei produse de introducerea unui ac.
(2) La finalul unei proceduri, medicul veterinar sau, după caz, o altă persoană competentă, potrivit legii, în acest domeniu ia o decizie privind menținerea în viață a animalului. Animalul este ucis în situația în care este posibil să rămână cu durere, suferință ori stres moderate sau severe ori cu vătămări de durată.
(3) În cazul în care animalul este ținut în viață, acesta primește îngrijire și adăpost adecvate stării sale de sănătate.