LexistoriaDreptul la drept.

Autorizarea

Azi

Legea 43/2014 · 26 articole

Articolul 19 — Autorizarea sanitar-veterinară a crescătorilor, a furnizorilor și a utilizatorilor de animale

(1) Toți crescătorii, furnizorii și utilizatorii de animale trebuie autorizați sanitar-veterinar de către autoritatea competentă și înregistrați într-o bază națională de date disponibilă publicului. Autorizația se acordă pentru o perioadă de 5 ani.

(2) Procedura de autorizare sanitar-veterinară este stabilită prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 97/2015 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedura de autorizare sanitară veterinară a unităților utilizatoare , crescătoare și furnizoare de animale utilizate în scopuri științifice, pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedura de autorizare sanitară veterinară a proiectelor care implică utilizarea animalelor în proceduri, precum și pentru modificarea Normei sanitare veterinare privind procedura de înregistrare/autorizare sanitar-veterinară a unităților/centrelor de colectare/exploatațiilor de origine și a mijloacelor de transport din domeniul sănătății și al bunăstării animalelor, a unităților implicate în depozitarea și neutralizarea subproduselor de origine animală care nu sunt destinate consumului uman și a produselor procesate, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 16/2010 .

(3) Autorizația sanitar-veterinară se acordă doar dacă crescătorul, furnizorul sau utilizatorul de animale și unitatea acestuia respectă cerințele stabilite în prezenta lege.

(4) În autorizația sanitar-veterinară se specifică persoana care răspunde de asigurarea respectării prevederilor prezentei legi, precum și persoana sau persoanele prevăzute la art. 23 alin. (1) și la art. 24 .

(5) Reînnoirea autorizației sanitar-veterinare este necesară în cazul apariției oricărei modificări semnificative în structura sau funcționarea unității unui crescător, furnizor ori utilizator care ar putea afecta negativ bunăstarea animalelor.

(6) În condițiile prevăzute la alin. (4) , autorizația sanitar-veterinară este reînnoită pentru o perioadă de 5 ani.

(7) Înlocuirea persoanei sau persoanelor prevăzute la alin. (4) se notifică în mod obligatoriu autorității competente, în maximum 15 zile de la data înlocuirii acestora.

Articolul 20 — Suspendarea și retragerea autorizației

(1) În cazul în care un crescător, furnizor sau utilizator de animale nu mai îndeplinește cerințele stabilite în prezenta lege, autoritatea competentă, prin personalul de specialitate, aplică sancțiunile contravenționale principale prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 984/2005 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor, cu modificările și completările ulterioare, însoțite, după caz, de sancțiunea contravențională complementară a suspendării sau a retragerii autorizației sanitar-veterinare.

(2) În cazul suspendării sau retragerii autorizației sanitar-veterinare de către autoritatea competentă, bunăstarea animalelor adăpostite în unitate nu trebuie să fie afectată în mod negativ.

Articolul 21 — Cerințe privind instalațiile și echipamentele

(1) Toate unitățile aparținând unui crescător, furnizor sau utilizator de animale trebuie să dețină instalații și echipamente adecvate atât pentru speciile de animale adăpostite, cât și pentru performanța procedurilor, în cazul în care acestea sunt efectuate.

(2) Modelul, construcția și modul de funcționare ale instalațiilor și ale echipamentelor prevăzute la alin. (1) trebuie să garanteze că procedurile se realizează într-un mod cât mai eficient și sunt destinate obținerii unor rezultate fiabile folosind un număr minim de animale și provocând un grad minim de durere, suferință, stres sau vătămări de durată.

(3) În vederea aplicării prevederilor alin. (1) și (2) , autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru respectarea cerințelor prevăzute în anexa nr. 3 .

Articolul 22 — Competența personalului

(1) Fiecare crescător, furnizor și utilizator de animale trebuie să dispună de personal suficient în unitate.

(2) Personalul prevăzut la alin. (1) are educația și pregătirea necesară înainte de a efectua oricare dintre următoarele activități:

a) efectuarea de proceduri pe animale;

b) conceperea procedurilor și a proiectelor ce implică utilizarea animalelor în proceduri;

c) îngrijirea animalelor;

d) uciderea animalelor.

(3) Persoanele care desfășoară activitățile prevăzute la alin. (2) lit. b) trebuie să fie licențiate într-o disciplină științifică relevantă activității desfășurate și să aibă cunoștințe specifice cu privire la specii.

(4) Personalul care efectuează activitățile prevăzute la alin. (2) lit. a) , c) sau d) trebuie să fie supervizat la îndeplinirea sarcinilor care îi revin, până demonstrează că are competența necesară.

(5) Autoritatea competentă se asigură, prin autorizare sanitar-veterinară, că sunt îndeplinite cerințele prevăzute la alin. (2)-(4) .

(6) În baza elementelor prevăzute în anexa nr. 5 se stabilesc, prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, cerințele minime privind educația și pregătirea profesională și cerințele pentru obținerea, menținerea și demonstrarea competenței necesare pentru activitățile prevăzute la alin. (2) .

Articolul 23 — Cerințe specifice privind personalul

(1) Fiecare crescător, furnizor și utilizator de animale trebuie să dispună de una sau mai multe persoane în unitate, care:

a) răspunde/răspund de supravegherea bunăstării și îngrijirii animalelor din unitate;

b) instruiește/instruiesc personalul care se ocupă de animale, astfel încât acesta să dețină informațiile specifice privind speciile adăpostite în cadrul unității;

c) este/sunt responsabilă/responsabile de asigurarea faptului că personalul are educația, competența și pregătirea profesională corespunzătoare și că este supravegheat până face dovada competenței necesare.

(2) Persoanele prevăzute la art. 39 alin. (2) lit. b) trebuie să ia toate măsurile pentru ca:

a) orice durere, suferință, stres sau vătămări de durată inutile care sunt cauzate animalelor în cursul unei proceduri să fie oprite;

b) proiectele ce implică utilizarea animalelor în proceduri să se desfășoare în conformitate cu autorizația de proiect sau în conformitate cu condițiile prevăzute la art. 41 , iar în caz de nerespectare a condițiilor de autorizare, să fie luate și înregistrate măsurile corespunzătoare de rectificare a acesteia.

Articolul 24 — Medicul veterinar desemnat

Fiecare unitate crescătoare, furnizoare și utilizatoare de animale folosite în scopuri științifice sau educative trebuie să aibă un medic veterinar desemnat de către aceasta, cu experiență în medicina animalelor utilizate în scopuri științifice ori educative sau un expert cu o calificare corespunzătoare, dacă este oportun, însărcinat cu atribuții de consiliere privind bunăstarea animalelor și tratamentul acestora.

Articolul 25 — Structura responsabilă cu bunăstarea animalelor

(1) Fiecare crescător, furnizor și utilizator de animale folosite în scopuri științifice sau alte scopuri experimentale trebuie să înființeze o structură responsabilă cu bunăstarea animalelor.

(2) Structura responsabilă cu bunăstarea animalelor cuprinde cel puțin persoana sau persoanele responsabile pentru bunăstarea și îngrijirea animalelor și, în cazul unui utilizator, un membru cu competențe științifice. Structura responsabilă cu bunăstarea animalelor beneficiază și de contribuția medicului veterinar desemnat sau a expertului prevăzut la art. 24 .

(3) Autoritatea competentă poate permite micilor crescători, furnizori și utilizatori de animale să își îndeplinească prin alte mijloace sarcinile prevăzute la art. 26 alin. (1) .

Articolul 26 — Sarcinile structurii responsabile cu bunăstarea animalelor

(1) Structura responsabilă cu bunăstarea animalelor, prevăzută la art. 25 , trebuie să îndeplinească cel puțin următoarele sarcini:

a) să consilieze personalul care se ocupă de animale cu privire la problemele legate de bunăstarea animalelor în timpul achiziției, adăpostirii, îngrijirii și utilizării acestora;

b) să consilieze personalul cu privire la aplicarea cerinței de înlocuire, reducere și îmbunătățire a utilizării animalelor în proceduri și să îl informeze cu privire la progresele tehnice și științifice privind aplicarea respectivei cerințe;

c) să instituie și să evalueze procesele operaționale interne privind monitorizarea, raportarea și acțiunile ulterioare necesare bunăstării animalelor adăpostite sau utilizate în cadrul unității;

d) să urmărească evoluția și rezultatele proiectelor ținând seama de efectul asupra animalelor utilizate și identificând elementele care contribuie și mai mult la conceputul de înlocuire, reducere și îmbunătățire;

e) să acorde consiliere pentru programele de relocare, inclusiv privind socializarea adecvată a animalelor ce urmează a fi relocate.

(2) Toate înregistrările recomandărilor făcute de către structura responsabilă cu bunăstarea animalelor, precum și ale deciziilor luate cu privire la recomandările respective se păstrează pentru o perioadă de cel puțin 3 ani.

(3) Înregistrările prevăzute la alin. (2) trebuie puse la dispoziția autorității competente, la cererea acesteia.

Articolul 27 — Strategia de creștere a primatelor nonumane

Crescătorii de primate nonumane trebuie să elaboreze și să aplice o strategie pentru creșterea procentului de animale care sunt urmașe ale primatelor nonumane crescute în captivitate.

Articolul 28 — Programul de relocare sau de eliberare a animalelor

În cazul în care autoritatea competentă permite relocarea animalelor, crescătorii, furnizorii și utilizatorii de la care pleacă animalele în cauză au obligația de a stabili un program de relocare care vizează socializarea animalelor respective; în cazul animalelor sălbatice se stabilește un program de reabilitare, după caz, înainte ca acestea să fie eliberate în habitatul lor.

Articolul 29 — Evidența animalelor

(1) Toți crescătorii, furnizorii și utilizatorii de animale trebuie să păstreze registre de evidență, care conțin cel puțin următoarele date:

a) numărul și speciile de animale crescute, achiziționate, furnizate, folosite în proceduri, eliberate sau relocate;

b) originea animalelor, inclusiv dacă acestea au fost crescute în scopul utilizării în proceduri;

c) datele la care animalele au fost achiziționate, furnizate, eliberate sau relocate;

d) de la cine au fost obținute animalele;

e) numele și adresa destinatarului animalelor;

f) numărul și speciile animalelor care au murit sau care au fost ucise în fiecare unitate; pentru animalele moarte este înregistrată cauza morții, dacă este cunoscută;

g) în cazul utilizatorilor, proiectele în care sunt folosite animale.

(2) Registrele prevăzute la alin. (1) se păstrează timp de minimum 5 ani și, la cerere, se pun la dispoziția autorității competente.

Articolul 30 — Informații privind câinii, pisicile și primatele nonumane

(1) Toți crescătorii, furnizorii și utilizatorii de câini, pisici și primate nonumane trebuie să păstreze registre cu următoarele informații privind fiecare câine, pisică și primat nonuman:

a) identitatea;

b) locul și data nașterii, în situația în care acestea sunt disponibile;

c) dacă este crescut pentru utilizarea în proceduri;

d) dacă este urmaș al primatelor nonumane crescute în captivitate, în cazul primatelor nonumane.

(2) Fiecare câine, pisică și primat nonuman trebuie să aibă un dosar individual, care însoțește animalul, atât timp cât este ținut în condițiile prezentei legi.

(3) Dosarul individual prevăzut la alin. (2) se întocmește la nașterea animalului sau cât mai curând posibil după aceasta și cuprinde orice informații relevante reproductive, veterinare și sociale cu privire la acel animal, precum și la proiectele în care a fost utilizat.

(4) Informațiile prevăzute în prezentul articol se păstrează minimum 3 ani după moartea sau relocarea animalului și, la cerere, se pun la dispoziția autorității competente.

(5) În cazul relocării animalelor, informațiile veterinare și sociale relevante din dosarul individual prevăzut la alin. (2) însoțesc animalul.

Articolul 31 — Marcarea și identificarea câinilor, a pisicilor și a primatelor nonumane

(1) Fiecare câine, pisică sau primat nonuman trebuie identificat cel târziu la momentul înțărcării, cu o marcă individuală permanentă, în modul cel mai puțin dureros posibil.

(2) În situația în care un câine, o pisică sau un primat nonuman este transferat de la un crescător, furnizor ori utilizator la altul, înainte de a fi înțărcat și, din motive practice, nu poate fi marcat în prealabil, destinatarul ține, până la marcarea animalului, un registru în care se precizează în principal identitatea mamei animalului.

(3) În situația în care un câine, o pisică sau un primat nonuman nemarcat, care este înțărcat, este primit de către un crescător, furnizor ori utilizator, acesta este marcat permanent cât mai curând posibil și în modul cel mai puțin dureros posibil.

(4) Crescătorul, furnizorul și utilizatorul trebuie să prezinte, la cererea autorității competente, justificările necesare din care să rezulte motivele pentru care animalul nu este marcat.

Articolul 32 — Îngrijirea și adăpostirea animalelor

(1) Toate animalele trebuie să beneficieze de adăpost, de mediu, de hrană, de apă și de îngrijire corespunzătoare pentru sănătatea și bunăstarea lor.

(2) Restricțiile privind măsura în care un animal poate să își satisfacă nevoile fiziologice și etologice trebuie să fie limitate la strictul necesar.

(3) Condițiile de microclimat în care sunt crescute, ținute sau utilizate animalele trebuie verificate zilnic.

(4) Orice deficiență sau durere, suferință, stres ori leziune de durată constatate care pot fi evitate trebuie să fie eliminate în cel mai scurt timp posibil.

(5) Animalele trebuie transportate în condiții corespunzătoare.

(6) Standardele de îngrijire și adăpostire sunt prevăzute în anexa nr. 3 .

(7) Autoritatea competentă poate acorda derogări de la prevederile alin. (1) și (6) din rațiuni științifice, de bunăstare animală sau de sănătate animală.

(8) Procedura de acordare a derogărilor prevăzute la alin. (7) se stabilește prin ordin comun al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și al ministrului mediului.

Articolul 33 — Inspecțiile efectuate de autoritatea competentă

(1) Inspecțiile se efectuează periodic la toți crescătorii, furnizorii și utilizatorii de animale, inclusiv la unitățile acestora, pentru a verifica respectarea măsurilor instituite în sarcina acestora prin prevederile prezentei legi.

(2) Autoritatea competentă trebuie să adapteze frecvența inspecțiilor pe baza unei analize de risc pentru fiecare unitate, efectuată ținând seama de:

a) numărul și speciile de animale adăpostite;

b) istoricul crescătorului, furnizorului sau utilizatorului în ceea ce privește respectarea prevederilor prezentei legi;

c) numărul și tipurile de proiecte desfășurate de către utilizatorul respectiv;

d) orice informații care ar putea indica nerespectarea prevederilor prezentei legi.

(3) Inspecțiile se efectuează anual la cel puțin o treime din utilizatorii de animale, în conformitate cu analiza de risc prevăzută la alin. (2) ; crescătorii, furnizorii și utilizatorii de primate nonumane sunt inspectați cel puțin o dată pe an.

(4) Autoritatea competentă efectuează un procent corespunzător de inspecții fără o notificare prealabilă; procentul de inspecții se stabilește în conformitate cu rezultatele analizei de risc prevăzute la alin. (2) .

(5) Evidențele inspecțiilor efectuate se păstrează cel puțin 5 ani.

Articolul 34 — Controlul inspecțiilor de către Comisia Europeană

(1) În situația în care Comisia Europeană desfășoară controale asupra infrastructurii și modului de efectuare a inspecțiilor naționale de către autoritatea competentă, precum și asupra clasificării corecte a procedurilor din cadrul proiectelor în categoriile prevăzute la art. 14 , autoritatea competentă acordă toată asistența necesară experților Comisiei Europene în realizarea sarcinilor acestora.

(2) Autoritatea competentă ia toate măsurile necesare pentru ca rezultatele controalelor prevăzute la alin. (1) să fie luate în considerare.

Articolul 35 — Autorizarea proiectelor

(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 41 , proiectele care implică utilizarea animalelor în proceduri se desfășoară numai cu autorizarea prealabilă din partea autorității competente și în conformitate cu autorizația sau, în cazurile prevăzute la art. 41 , în conformitate cu cererea trimisă autorității competente sau cu orice decizie luată de autoritatea competentă.

(2) Proiectele se desfășoară numai după ce au primit, în prealabil, o evaluare favorabilă din partea autorității competente, potrivit prevederilor art. 37 .

Articolul 36 — Cererea de autorizare a proiectului

(1) Utilizatorul animalelor sau persoana responsabilă de proiect trebuie să depună o cerere pentru autorizarea proiectului către autoritatea competentă.

(2) Cererea trebuie să includă cel puțin următoarele elemente:

a) propunerea de proiect;

b) un rezumat cu caracter nontehnic al proiectului;

c) informații privind elementele prevăzute în anexa nr. 6 .

Articolul 37 — Evaluarea proiectelor

(1) La evaluarea proiectelor se aplică un grad de detaliere corespunzător tipului de proiect și se verifică dacă proiectele îndeplinesc următoarele criterii:

a) proiectul este justificat din punct de vedere științific sau educațional ori cerut potrivit legii;

b) scopurile proiectului justifică utilizarea animalelor;

c) proiectul este astfel conceput, încât să permită efectuarea procedurilor într-o manieră cât mai umană posibil și cu respectarea mediului.

(2) Evaluarea proiectelor ce implică utilizarea animalelor în proceduri constă în special în următoarele:

a) o evaluare a obiectivelor proiectului, a posibilelor beneficii științifice sau a valorii sale educative;

b) o evaluare a conformității proiectului cu cerințele privind înlocuirea, reducerea și îmbunătățirea utilizării animalelor în proceduri;

c) o evaluare a clasificării severității procedurilor și atribuirea clasificării corespunzătoare;

d) o analiză prejudiciu-beneficiu a proiectului, pentru a evalua dacă răul cauzat animalelor sub aspectul suferinței, durerii și stresului este justificat de rezultatul scontat, ținând seama de considerente etice și dacă ar putea fi, în final, în beneficiul oamenilor, animalelor sau mediului;

e) o evaluare a oricărei justificări prevăzute la art. 5-11 , art. 13 , 15 și 32 ;

f) specificarea circumstanțelor și a momentului în care proiectul ar trebui evaluat retrospectiv.

(3) La evaluarea proiectelor, autoritatea competentă care efectuează evaluarea proiectelor ia în considerare, în special, expertiza în următoarele domenii:

a) domeniile de activitate științifică pentru care se utilizează animalele, inclusiv înlocuirea, reducerea și îmbunătățirea utilizării animalelor în proceduri, în domeniile respective;

b) conceperea de proiecte, inclusiv statistici, acolo unde este necesar;

c) practica veterinară în știința animalelor de laborator sau, după caz, practica veterinară în știința faunei sălbatice;

d) creșterea și îngrijirea animalelor din specia care urmează să fie utilizată.

(4) Procesul de evaluare a proiectelor trebuie să fie transparent; sub rezerva protejării drepturilor de proprietate intelectuală și a informațiilor confidențiale, evaluarea proiectelor se efectuează într-o manieră imparțială și poate include avizul unor părți independente.

Articolul 38 — Evaluarea retrospectivă

(1) În cazurile în care se specifică acest lucru, cu prevederile art. 37 alin. (2) lit. f) , evaluarea retrospectivă este efectuată de autoritatea competentă care, pe baza documentației necesare prezentate de utilizator, evaluează următoarele:

a) dacă au fost îndeplinite obiectivele proiectului;

b) răul cauzat animalelor, inclusiv numărul și speciile de animale utilizate, precum și severitatea procedurilor;

c) orice elemente care ar putea contribui la consolidarea aplicării cerinței privind înlocuirea, reducerea și îmbunătățirea.

(2) Toate proiectele care utilizează primate nonumane și proiectele care implică proceduri clasificate drept severe, inclusiv procedurile prevăzute la art. 14 alin. (2) , sunt supuse unei evaluări retrospective.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (2) și prin excepție de la prevederile art. 37 alin. (2) lit. f) , autoritatea competentă poate scuti de obligația evaluării retrospective proiectele care includ numai proceduri clasificate drept superficiale sau fără recuperare.

Articolul 39 — Acordarea autorizației de proiect

(1) Autorizarea proiectului ce implică utilizarea animalelor în proceduri de către autoritatea competentă se limitează la procedurile care au fost supuse:

a) unei evaluări de proiect;

b) gradelor de severitate alocate procedurilor respective.

(2) Autorizația de proiect trebuie să specifice următoarele:

a) utilizatorul care desfășoară proiectul;

b) persoanele responsabile cu punerea în aplicare a proiectului în ansamblu și cu respectarea condițiilor în care a fost autorizat proiectul;

c) unitățile în care se va desfășura proiectul, în situația în care este cazul;

d) orice condiții specifice impuse ca urmare a evaluării proiectului, inclusiv dacă proiectul trebuie să fie evaluat retrospectiv și data la care trebuie să fie evaluat retrospectiv.

(3) Autorizația de proiect se acordă pentru o perioadă de maximum 5 ani.

(4) Autoritatea competentă poate autoriza proiecte multiple generice desfășurate de același utilizator dacă aceste proiecte trebuie să îndeplinească cerințe normative sau dacă proiectele utilizează animale în scopuri de producție sau de diagnosticare cu metode testate.

Articolul 40 — Termenul în care se acordă și se comunică autorizația de proiect

(1) Decizia privind autorizarea se adoptă și se comunică de către autoritatea competentă solicitantului în cel mult 40 de zile lucrătoare de la primirea cererii complete și corecte, formulate conform art. 36 alin. (2) . Acest termen include și evaluarea proiectului.

(2) În situația în care proiectul este complex sau multidisciplinar, autoritatea competentă poate prelungi termenul prevăzut la alin. (1) o singură dată, cu un termen suplimentar care nu trebuie să depășească 15 zile lucrătoare. Prelungirea termenului, precum și durata acestei prelungiri se motivează în mod corespunzător și se notifică solicitantului înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1) .

(3) Autoritatea competentă confirmă solicitantului primirea tuturor cererilor de autorizare în termen de 15 zile lucrătoare și indică termenul prevăzut la alin. (1) în care urmează să fie acordată autorizația de proiect.

(4) În cazul unei cereri incomplete sau incorecte, autoritatea competentă informează solicitantul în termen de 15 zile cu privire la necesitatea de a transmite documente suplimentare și cu privire la posibilele consecințe asupra termenului aplicabil.

Articolul 41 — Procedura administrativă simplificată

(1) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor asigură, la nivel național, promovarea procedurii administrative simplificate pentru autorizarea proiectelor care conțin proceduri clasificate drept "fără recuperare", "superficiale" ori "moderate" și care nu folosesc primate nonumane, care sunt necesare pentru respectarea cerințelor normative sau care folosesc animale în scopuri de producție ori de diagnostic folosind metode stabilite.

(2) Atunci când se aplică procedura administrativă simplificată prevăzută la alin. (1) , se respectă următoarele cerințe:

a) în cerere se specifică elementele prevăzute la art. 39 alin. (2) lit. a)-c) ;

b) se efectuează o evaluare a proiectului, în conformitate cu art. 37 ;

c) nu se depășește termenul menționat la art. 40 alin. (1) .

(3) Normele privind autorizarea proiectelor prin procedură administrativă simplificată, prevăzută la alin. (1) , se aprobă prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(4) Dacă un proiect este modificat de o manieră care ar putea avea un impact negativ asupra bunăstării animalului, autoritatea competentă impune efectuarea unei evaluări suplimentare a proiectului cu rezultat favorabil.

(5) Art. 39 alin. (3) și (4) , art. 40 alin. (3) și art. 43 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător proiectelor a căror desfășurare este permisă în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 42 — Rezumatele cu caracter nontehnic ale proiectelor ce implică utilizarea animalelor în proceduri

(1) Sub rezerva protejării drepturilor de proprietate intelectuală și a informațiilor confidențiale, rezumatul cu caracter nontehnic al proiectului prezintă:

a) informații privind obiectivele proiectului, inclusiv răul adus animalelor și beneficiile preconizate, numărul și tipurile de animale care urmează să fie utilizate;

b) o demonstrare a conformității proiectului cu cerințele privind înlocuirea, reducerea și îmbunătățirea utilizării animalelor în proceduri.

(2) Rezumatul cu caracter nontehnic al proiectului este anonim și nu conține nume și adrese ale utilizatorilor și ale personalului acestora.

(3) Autoritatea competentă poate impune ca rezumatul cu caracter nontehnic al proiectului să menționeze dacă acesta urmează să fie supus evaluării retrospective, precum și termenul-limită pentru aceasta. În acest caz, autoritatea competentă se asigură, prin controale efectuate de către personalul de specialitate, că rezumatul cu caracter nontehnic al proiectului este actualizat în funcție de rezultatele evaluării retrospective.

(4) Autoritatea competentă publică pe propriul site rezumatele cu caracter nontehnic ale proiectelor autorizate, precum și toate actualizările acestora.

Articolul 43 — Modificarea, reînnoirea și retragerea autorizației de proiect

(1) Orice modificare a proiectului care ar determina un efect negativ asupra bunăstării animalului trebuie notificată autorității competente, în termen de 30 de zile, și impune acordarea unei noi autorizații de proiect, sub rezerva unui rezultat favorabil al evaluării proiectului, cu prevederile prezentei legi.

(2) În cazul în care constată că proiectul nu se desfășoară conform autorizației de proiect, autoritatea competentă poate retrage această autorizație.

(3) În cazul retragerii autorizației de proiect, bunăstarea animalelor utilizate sau destinate utilizării în proiect nu trebuie să fie afectată.

(4) În cazul retragerii autorizației de proiect, bunăstarea animalelor utilizate sau destinate utilizării în proiect trebuie să nu fie afectată în mod negativ.

(5) Condițiile pentru modificarea și reînnoirea autorizațiilor de proiect se stabilesc prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.

Articolul 44 — Documentația proiectelor

(1) Întreaga documentație relevantă, inclusiv autorizația proiectului și rezultatul evaluării proiectului sunt păstrate timp de cel puțin 3 ani de la data expirării autorizației proiectului sau de la data expirării perioadei prevăzute la art. 40 alin. (1) și sunt puse la dispoziția autorității competente.

(2) Prin excepție de la prevederilor alin. (1) , documentația proiectelor care necesită evaluare retrospectivă se păstrează până la finalizarea evaluării retrospective.