(1) Profitul sau pierderea calificate a unei entități constitutive se calculează prin efectuarea ajustărilor prevăzute la art. 20-23 asupra profitului net sau pierderii nete înregistrat/e în contabilitatea entității constitutive pentru exercițiul financiar înainte de orice ajustare de consolidare pentru eliminarea tranzacțiilor intragrup, determinate în conformitate cu standardul de contabilitate utilizat la întocmirea situațiilor financiare consolidate ale societății-mamă finale.
(2) Ajustările veniturilor sau cheltuielilor, atribuibile pentru cazul unei entități contabilizate prin metoda achiziției, care sunt reflectate în situațiile financiare consolidate ale unui grup, nu sunt luate în considerare la calculul profitului sau pierderii nete din contabilitatea financiară a unei entități constitutive. Elementele de venit sau cheltuială, altele decât cele atribuibile unei entități contabilizate prin metoda achiziției, care sunt reflectate în situațiile financiare consolidate, pot fi luate în considerare în măsura în care pot fi justificate în mod credibil și consecvent la nivelul entității relevante.
(3) În cazul în care nu este posibil în mod rezonabil să se determine profitul net sau pierderea netă înregistrat/ă în contabilitatea unei entități constitutive pe baza standardului de contabilitate financiară acceptat sau a standardului de contabilitate financiară autorizat utilizat la întocmirea situațiilor financiare consolidate ale societății-mamă finale, profitul net sau pierderea netă înregistrat/ă în contabilitatea entității constitutive pentru exercițiul financiar poate fi determinat/ă utilizând un alt standard de contabilitate financiară acceptat sau un standard de contabilitate financiară autorizat, cu condiția ca:
a) situațiile financiare ale entității constitutive să fie întocmite pe baza acelui standard de contabilitate;
b) informațiile conținute în situațiile financiare să fie credibile; și
c) diferențele permanente care depășesc 1.000.000 euro și care rezultă din aplicarea unui anumit principiu sau standard elementelor de venit sau cheltuieli ori tranzacțiilor care diferă de standardul financiar utilizat la întocmirea situațiilor financiare consolidate ale societății-mamă finale se ajustează pentru a fi conforme cu tratamentul impus pentru elementul respectiv în conformitate cu standardul de contabilitate utilizat la întocmirea situațiilor financiare consolidate.
(4) În cazul în care o societate-mamă finală nu a întocmit situațiile financiare consolidate în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat prevăzut la art. 6 pct. 36 lit. c) , situațiile financiare consolidate ale societății-mamă finale se ajustează pentru a preveni orice denaturare semnificativă.
(5) În cazul în care societatea-mamă finală nu întocmește situații financiare consolidate astfel cum sunt prevăzute la art. 6 pct. 36 lit. a)-c) , situațiile financiare consolidate ale entității-mamă finale prevăzute la art. 6 pct. 36 lit. d) sunt cele care ar fi fost întocmite dacă societatea-mamă finală ar fi trebuit să întocmească astfel de situații financiare în conformitate cu:
a) un standard de contabilitate financiară acceptat; sau
b) un standard de contabilitate financiară autorizat, cu condiția ca aceste situații financiare consolidate să fie ajustate pentru a preveni orice denaturare semnificativă.
(6) Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a entităților constitutive care au sediul în jurisdicția unei țări terțe, care aplică un impozit suplimentar național, poate fi stabilit/ă în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat sau cu un standard de contabilitate financiară autorizat care este diferit de standardul de contabilitate financiară utilizat în situațiile financiare consolidate ale societății-mamă finale, cu condiția ca profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară respectivă să fie ajustat/ă pentru a preveni orice denaturare semnificativă.
(7) În cazul în care aplicarea unui principiu specific sau a unei proceduri specifice în temeiul unui set de principii contabile general acceptate conduce la o denaturare semnificativă, tratamentul contabil al oricărui element sau al oricărei tranzacții care face obiectul principiului sau procedurii respective se ajustează pentru a respecta tratamentul impus pentru elementul sau tranzacția în cauză în conformitate cu Standardele internaționale de raportare financiară sau Standardele internaționale de raportare financiară astfel cum au fost adoptate de Uniunea Europeană în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1.606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului.