(1) În sensul prevederilor prezentului articol, se aplică următoarele definiții:
a) entitate locală desemnată înseamnă entitatea constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni care are sediul în România și care a fost desemnată de celelalte entități constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni care au sediul în România să depună declarația informativă privind impozitul suplimentar sau să transmită notificările în conformitate cu prevederile prezentului articol în numele acestora;
b) acord privind stabilirea autorității competente înseamnă un acord bilateral sau multilateral între două sau mai multe autorități competente care prevede schimbul automat de declarații informative privind impozitul suplimentar anuale.
(2) Entitatea constitutivă care are sediul în România depune declarația informativă privind impozitul suplimentar menționată la alin. (1) lit. a) la organul fiscal competent în conformitate cu alin. (5) . Această declarație poate fi depusă de o entitate locală desemnată în numele entității constitutive.
(3) Prin excepție de la alin. (2) , o entitate constitutivă nu are obligația să depună o declarație informativă privind impozitul suplimentar la administrația fiscală de care aparține dacă o astfel de declarație a fost depusă, în conformitate cu cerințele prevăzute la alin. (5) , de către:
a) societatea-mamă finală care are sediul într-o jurisdicție care a încheiat, pentru exercițiul financiar de raportare, un acord privind stabilirea autorității competente cu statul membru în care are sediul entitatea constitutivă; sau
b) entitatea desemnată care depune declarația și are sediul într-o jurisdicție care a încheiat, pentru exercițiul financiar de raportare, un acord privind stabilirea autorității competente cu statul membru în care are sediul entitatea constitutivă.
(4) În cazul în care se aplică prevederile alin. (3) , entitatea constitutivă care are sediul în România sau entitatea locală desemnată în numele acesteia notifică administrației fiscale de care aparține datele de identificare ale entității care depune declarația informativă privind impozitul suplimentar, precum și jurisdicția în care are sediul.
(5) Declarația informativă privind impozitul suplimentar se depune conform unui model standard și include următoarele informații referitoare la grupul de întreprinderi multinaționale sau la grupul național de mari dimensiuni:
a) datele de identificare ale entităților constitutive, inclusiv codul de identificare fiscală, dacă există, jurisdicția în care acestea își au sediul și statutul acestora în conformitate cu normele prezentei legi;
b) informații privind structura corporativă generală a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni, inclusiv participațiile de control în entitățile constitutive deținute de alte entități constitutive;
c) informații necesare pentru a calcula:
(i) cota efectivă de impozitare pentru fiecare jurisdicție și impozitul suplimentar pentru fiecare entitate constitutivă;
(ii) impozitul suplimentar al unui membru al unui grup de asocieri în participație;
(iii) alocarea impozitului suplimentar în temeiul IIR și a valorii impozitului suplimentar în temeiul UTPR pentru fiecare jurisdicție; și
d) o evidență a opțiunilor efectuate în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.
(6) Prin excepție de la prevederile alin. (5) , în cazul în care o entitate constitutivă are sediul în România și societatea-mamă finală are sediul într-o jurisdicție dintr-o țară terță care aplică reguli echivalente cerințelor menționate la art. 55 , conform Listei adoptate de către Comisia Europeană, în temeiul art. 52 din Directiva (UE) 2022/2.523, entitatea constitutivă sau entitatea locală desemnată depune o declarație informativă privind impozitul suplimentar care conține următoarele informații:
a) toate informațiile necesare pentru aplicarea prevederilor art. 11 , inclusiv:
(i) identificarea tuturor entităților constitutive în care o societate-mamă deținută parțial care are sediul într-un stat membru al Uniunii Europene deține, direct sau indirect, o participație în capitalurile proprii în orice moment al exercițiului financiar și structura intereselor de participare;
(ii) toate informațiile necesare pentru a calcula cota efectivă de impozitare a jurisdicțiilor în care o societate-mamă deținută parțial care are sediul în România deține o participație în capitalurile proprii la entitățile constitutive identificate la pct. (i) și impozitul suplimentar datorat; și
(iii) toate informațiile relevante în acest scop, în conformitate cu art. 12 , 13 sau 17 ;
b) toate informațiile necesare pentru aplicarea prevederilor art. 15 , inclusiv:
(i) identificarea tuturor entităților constitutive care au sediul în jurisdicția societății-mamă finale și structura acestor participații în capitalurile proprii;
(ii) toate informațiile necesare pentru calculul cotei efective de impozitare din jurisdicția societății-mamă finale și a impozitului suplimentar datorat; și
(iii) toate informațiile necesare pentru alocarea acestui impozit suplimentar pe baza formulei de alocare în temeiul UTPR prevăzută la art. 16 ;
c) toate informațiile necesare pentru aplicarea unui impozit suplimentar național de către orice stat membru al Uniunii Europene care a ales să aplice un astfel de impozit suplimentar, în conformitate cu art. 17 .
(7) Declarația informativă privind impozitul suplimentar prevăzută la alin. (5) și (6) și orice notificare se depune la administrația fiscală unde are sediul entitatea constitutivă în termen de cel mult 15 luni de la ultima zi a exercițiului financiar de raportare. Acesta este și termenul de plată al impozitului suplimentar.
(8) Impozitul suplimentar se declară și se plătește de către societatea-mamă finală sau alte entități obligate potrivit prezentei legi care au sediul în România, la organul fiscal competent, în termen de cel mult 15 luni de la ultima zi de închidere a exercițiului financiar.
(9) Impozitul suplimentar național se declară și se plătește de către entitățile constitutive sau entitățile constitutive desemnate care au sediul în România la organul fiscal competent în termen de cel mult 15 luni de la ultima zi de închidere a exercițiului financiar. Notificările prevăzute la art. 49 se depun de entitățile constitutive care au sediul în România la organul fiscal competent în termen de cel mult 15 luni de la ultima zi de închidere a exercițiului financiar. Prin excepție, pentru primul an de aplicare, declararea și plata impozitului suplimentar național, precum și depunerea notificărilor prevăzute la art. 49 se realizează în termen de cel mult 18 luni de la ultima zi a exercițiului financiar de raportare.
(10) Dacă în România sunt mai multe entități constitutive care fac parte din același grup, declararea și plata impozitului suplimentar național pot fi efectuate, prin opțiunea entității constitutive care depune declarația de impozit suplimentar național, de către o singură entitate desemnată, la termenele prevăzute la alin. (7)-(9) . Exercitarea opțiunii se realizează prin depunerea unei notificări la organul fiscal competent în termen de 6 luni de la ultima zi a exercițiului financiar de raportare. Prin excepție, pentru primul an de aplicare, depunerea notificării se realizează în termen de cel mult 12 luni de la ultima zi a exercițiului financiar de raportare.
(11) Modelul și conținutul declarației informative privind impozitul suplimentar, declarației privind impozitul suplimentar și impozitul suplimentar național, precum și alte proceduri pentru aplicarea prevederilor prezentului articol se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F. emis în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(12) Impozitul suplimentar/Impozitul suplimentar național este calculat și plătit în moneda națională a României.
(13) Impozitele reglementate de prezenta lege reprezintă venit al bugetului de stat și se administrează de către A.N.A.F., potrivit prevederilor Legii nr. 207/2015 , cu modificările și completările ulterioare.