(1) În sensul prezentei legi, o entitate, alta decât o entitate transparentă, se consideră că are sediul în jurisdicția în care este considerată rezidentă în scopuri fiscale pe baza locului său de administrare/conducere, a locului său de înființare sau a unor criterii similare. În cazul în care nu este posibilă determinarea sediului unei entități, alta decât o entitate transparentă, se consideră că aceasta își are sediul în jurisdicția în care a fost înființată.
(2) O entitate transparentă este considerată apatridă, respectiv nu este considerată rezidentă în nicio jurisdicție, cu excepția cazului în care este societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni sau este obligată să aplice o IIR în conformitate cu prevederile art. 8-11 , caz în care se consideră că entitatea transparentă își are sediul în jurisdicția în care a fost înființată.
(3) Un sediu permanent, astfel cum este definit la art. 6 pct. 34 lit. a) , este considerat ca fiind situat în jurisdicția în care este tratat ca sediu permanent și este supus impozitării în temeiul unei Convenții de evitare a dublei impuneri aplicabile. Un sediu permanent, astfel cum este definit la art. 6 pct. 34 lit. b) , este considerat ca fiind situat în jurisdicția în care face obiectul impozitării rezultatului fiscal pe baza prezenței sale comerciale. Un sediu permanent, astfel cum este definit la art. 6 pct. 34 lit. c) , are sediul în jurisdicția în care este situat. Un sediu permanent, astfel cum este definit la art. 6 pct. 34 lit. d) , este considerat apatrid.
(4) În cazul în care o entitate constitutivă are sediul atât în România cât și într-o altă jurisdicție, iar între România și jurisdicția respectivă este încheiată o Convenție de evitare a dublei impuneri, se consideră că entitatea constitutivă are sediul în jurisdicția în care este rezidentă în scopuri fiscale în temeiul Convenției respective. În cazul în care respectiva Convenție de evitare a dublei impuneri impune ca autoritățile competente să ajungă la un acord reciproc cu privire la rezidența în scopuri fiscale presupusă a entității constitutive și nu se ajunge la niciun acord, se aplică prevederile alin. (5) . În cazul în care nu există nicio scutire de la dubla impunere în temeiul Convenției aplicabile, din cauza faptului că o entitate constitutivă este rezidentă în scopuri fiscale în ambele state contractante, se aplică prevederile alin. (5) .
(5) În cazul în care o entitate constitutivă are sediul în România și într-o altă jurisdicție, iar între România și jurisdicția respectivă nu este încheiată o Convenție de evitare a dublei impuneri, se consideră că entitatea constitutivă are sediul în jurisdicția care a perceput suma mai mare a impozitelor acoperite pentru exercițiul financiar. În scopul calculării cuantumului impozitelor acoperite, nu se ia în considerare cuantumul impozitului plătit în conformitate cu un regim fiscal aplicabil societăților străine controlate. În cazul în care cuantumul impozitelor acoperite datorate în cele două jurisdicții este același sau zero, se consideră că entitatea constitutivă are sediul în jurisdicția în care excluderea profitului pentru activitățile cu substanță economică, calculată la nivel de entitate în conformitate cu prevederile art. 32 , are o valoare mai mare. În cazul în care valoarea excluderii profitului pentru activitățile cu substanță economică în cele două jurisdicții este aceeași sau zero, entitatea constitutivă este considerată apatridă, cu excepția cazului în care este o societate-mamă finală, caz în care se consideră că are sediul în jurisdicția în care a fost înființată.
(6) În cazul în care, ca urmare a aplicării alin. (4) și (5) , o societate-mamă are sediul într-o jurisdicție în care nu face obiectul unei IIR calificate, se consideră că aceasta face obiectul unei IIR calificate din cealaltă jurisdicție, cu excepția cazului în care o Convenție de evitare a dublei impuneri interzice aplicarea unei astfel de reguli.
(7) În cazul în care o entitate constitutivă își schimbă sediul în cursul unui exercițiu financiar, se consideră că aceasta are sediul în jurisdicția în care s-a considerat că are sediul în temeiul prezentului articol la începutul exercițiului financiar respectiv.