LexistoriaDreptul la drept.

Calculul cotei efective de impozitare și al impozitului suplimentar

Azi

Legea 431/2023 · 7 articole

Articolul 30 — Determinarea cotei efective de impozitare

(1) Cota efectivă de impozitare a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni se calculează, pentru fiecare exercițiu financiar și pentru fiecare jurisdicție, cu condiția să existe un profit net calificat în jurisdicție, în conformitate cu următoarea formulă: unde impozitele acoperite ajustate ale entităților constitutive reprezintă suma impozitelor acoperite ajustate ale tuturor entităților constitutive care au sediul în România sau în jurisdicțiile vizate, după caz, calculate în conformitate cu capitolul V.

(2) Profitul net calificat sau pierderea netă calificată a entităților constitutive din România sau din jurisdicția respectivă, după caz, pentru un exercițiu financiar se determină după următoarea formulă: unde:

a) profitul calificat al entităților constitutive reprezintă suma pozitivă, dacă este cazul, a profitului calificat al tuturor entităților constitutive care au sediul în jurisdicție, calculat în conformitate cu capitolul IV;

b) pierderile calificate ale entităților constitutive reprezintă suma pierderilor calificate ale tuturor entităților constitutive care au sediul în jurisdicție, calculate în conformitate cu capitolul IV.

(3) Impozitele acoperite ajustate și profitul sau pierderea calificată ale entităților constitutive care sunt entități de investiții sunt excluse din calculul cotei efective de impozitare în conformitate cu alin. (1) și din calculul profitului net calificat în conformitate cu alin. (2) .

(4) Cota efectivă de impozitare a fiecărei entități constitutive apatride se calculează, pentru fiecare exercițiu financiar, separat de cota efectivă de impozitare a tuturor celorlalte entități constitutive.

Articolul 31 — Calculul impozitului suplimentar

(1) În cazul în care cota efectivă de impozitare a entităților constitutive care au sediul în România sau în jurisdicțiile vizate este mai mică decât cota minimă de impozitare de 15% pentru un exercițiu financiar, grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni calculează separat impozitul suplimentar pentru fiecare dintre entitățile sale constitutive care are profituri calificate cuprinse în calculul profitului net calificat al jurisdicției respective. Impozitul suplimentar se calculează la nivel de jurisdicție.

(2) Procentul impozitului suplimentar pentru un exercițiu financiar este diferența pozitivă în puncte procentuale, dacă există, calculată în conformitate cu următoarea formulă: unde cota efectivă de impozitare este cota calculată în conformitate cu art. 30 .

(3) Impozitul suplimentar jurisdicțional pentru un exercițiu financiar este valoarea pozitivă, dacă este cazul, calculată în conformitate cu următoarea formulă: unde:

a) impozitul suplimentar adițional este valoarea impozitului determinată în conformitate cu art. 33 pentru exercițiul financiar;

b) impozitul suplimentar național este valoarea impozitului pentru un exercițiu financiar calculat în conformitate cu capitolul III sau calculată pe baza regulilor impozitului suplimentar național calificat dintr-o jurisdicție terță.

(4) Profitul excedentar pentru exercițiul financiar prevăzut la alin. (3) este valoarea pozitivă, dacă este cazul, calculată în conformitate cu următoarea formulă: unde:

a) profitul net calificat este profitul calculat la nivel jurisdicțional în conformitate cu art. 30 alin. (2) ;

b) excluderea profitului pentru activitățile cu substanță economică este suma calculată la nivel jurisdicțional în conformitate cu art. 32 .

(5) Impozitul suplimentar al unei entități constitutive pentru exercițiul financiar curent se calculează în conformitate cu următoarea formulă: unde:

a) profitul calificat al entității constitutive pentru o jurisdicție pentru un exercițiu financiar este profitul determinat în conformitate cu capitolul IV;

b) profitul calificat agregat al tuturor entităților constitutive pentru o jurisdicție pentru un exercițiu financiar este suma profitului calificat al tuturor entităților constitutive care au sediul în jurisdicția respectivă pentru exercițiul financiar.

(6) În cazul în care impozitul suplimentar jurisdicțional rezultă dintr-o recalculare în temeiul art. 33 alin. (1) și nu există un profit net calificat în jurisdicția respectivă pentru exercițiul financiar, impozitul suplimentar se alocă fiecărei entități constitutive utilizând formula prevăzută la alin. (5) , pe baza profitului calificat al entităților constitutive în exercițiile financiare pentru care se efectuează recalculările în temeiul art. 33 alin. (1) .

(7) Impozitul suplimentar al fiecărei entități constitutive apatride se calculează, pentru fiecare exercițiu financiar, separat de impozitul suplimentar al tuturor celorlalte entități constitutive.

(8) Pentru scăderea impozitului suplimentar național acesta trebuie să îndeplinească condițiile stabilite de comentariile la regulile-model ale OCDE.

Articolul 32 — Excluderea profitului pentru activitățile cu substanță economică

(1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:

a) angajați eligibili înseamnă angajații cu normă întreagă sau cu timp parțial ai unei entități constitutive și contractanții independenți care participă la activitățile obișnuite de exploatare ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni sub conducerea și controlul grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni;

b) costuri salariale eligibile înseamnă cheltuielile cu remunerarea angajaților, inclusiv salariile, alte drepturi de natură salarială și alte cheltuieli care oferă angajatului un beneficiu personal direct și separat, cum ar fi contribuțiile de asigurări de sănătate și la sistemul de pensii, impozitele pe salarii, precum și contribuțiile angajatorului la asigurările sociale;

c) imobilizări corporale eligibile înseamnă:

(i) imobilizările corporale situate în jurisdicția respectivă;

(ii) resurse naturale situate în jurisdicția respectivă;

(iii) dreptul unui locatar de a utiliza imobilizările corporale situate în jurisdicția respectivă; și

(iv) o licență sau un acord similar din partea guvernului pentru utilizarea bunurilor imobile sau exploatarea resurselor naturale care implică investiții semnificative în imobilizări corporale.

(2) Entitatea constitutivă care depune declarația unui grup de întreprinderi multinaționale sau unui grup național de mari dimensiuni poate opta să nu aplice excluderea profitului pentru activitățile cu substanță economică.

(3) În cazul în care o entitate constitutivă care depune declarația unui grup de întreprinderi multinaționale sau unui grup național de mari dimensiuni nu a exercitat opțiunea prevăzută la alin. (2) , în conformitate cu prevederile art. 49 alin. (2) , profitul net calificat pentru o jurisdicție se reduce, în scopul calculării impozitului suplimentar, cu un cuantum egal cu suma dintre valoarea excluderii pe baza costurilor cu salariile prevăzută la alin. (4) și valoarea excluderii pe baza imobilizărilor corporale prevăzută la alin. (5) pentru fiecare entitate constitutivă care are sediul în jurisdicția respectivă.

(4) Valoarea excluderii pe baza costurilor cu salariile ale unei entități constitutive care are sediul într-o jurisdicție este egală cu 5% din costurile salariale eligibile aferente angajaților eligibili care desfășoară activități pentru grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni în această jurisdicție, cu excepția costurilor salariale eligibile care:

a) sunt capitalizate și incluse în valoarea contabilă a imobilizărilor corporale eligibile;

b) sunt atribuite profitului exclus în conformitate cu art. 21 .

(5) Valoarea excluderii pe baza imobilizărilor corporale a unei entități constitutive care are sediul într-o jurisdicție este egală cu 5% din valoarea contabilă a imobilizărilor corporale eligibile situate în jurisdicție, cu excepția:

a) valorii contabile a bunurilor, inclusiv a terenurilor și clădirilor, care sunt deținute în vederea vânzării, a închirierii sau a investițiilor;

b) valorii contabile a imobilizărilor corporale utilizate pentru a obține profitul exclus în conformitate cu art. 21 .

(6) În sensul alin. (5) , valoarea contabilă a imobilizărilor corporale eligibile este media valorii contabile a imobilizărilor corporale eligibile la începutul și la sfârșitul exercițiului financiar, valoare folosită la întocmirea situațiilor financiare consolidate ale societății-mamă finale, din care se scade orice amortizare cumulată, uzura morală și la care se adaugă orice sumă care poate fi atribuită capitalizării cheltuielilor salariale. Orice creștere de valoare a unui activ și orice creștere ulterioară a amortizării care rezultă din reevaluare prin aplicarea metodei reevaluării nu este luată în considerare.

(7) În sensul alin. (4) și (5) , costurile salariale eligibile și imobilizările corporale eligibile ale unei entități constitutive care este un sediu permanent sunt cele care sunt recunoscute în situațiile financiare individuale în conformitate cu art. 22 alin. (1) și (2) , cu condiția să fie înregistrate costuri salariale eligibile în jurisdicția sediului permanent și imobilizările corporale eligibile să fie situate în aceeași jurisdicție ca sediul permanent. Costurile salariale eligibile și imobilizările corporale eligibile ale unui sediu permanent nu sunt luate în considerare pentru costurile salariale eligibile și imobilizările corporale eligibile ale entității principale. În cazul în care profitul unui sediu permanent a fost exclus, integral sau parțial, în temeiul art. 23 alin. (1) și art. 42 alin. (5) , costurile salariale eligibile și imobilizările corporale eligibile ale respectivului sediu permanent sunt excluse în aceeași proporție din calculul efectuat în temeiul prevederilor prezentului articol pentru grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni.

(8) Costurile salariale eligibile aferente angajaților eligibili plătite de o entitate transparentă și imobilizările corporale eligibile deținute de aceasta care nu sunt alocate în conformitate cu prevederile alin. (6) se alocă:

a) entităților constitutive-proprietare ale entității transparente, proporțional cu suma care le-a fost alocată în temeiul art. 23 alin. (4) , cu condiția ca angajații eligibili și imobilizările corporale eligibile să fie în jurisdicția entității constitutive-proprietare; și

b) entității transparente, dacă este societatea-mamă finală, reduse proporțional cu veniturile excluse din calculul profitului calificat al entității transparente în temeiul art. 42 alin. (1) și (2) , cu condiția ca angajații eligibili și imobilizările corporale eligibile să fie în jurisdicția entității transparente. Toate celelalte costuri salariale eligibile și valoarea imobilizărilor corporale eligibile ale entității transparente nu sunt luate în calcul la excluderea profitului pentru activitățile cu substanță economică ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni.

(9) Valoarea excluderii profitului pentru activitățile cu substanță economică pentru fiecare entitate constitutivă apatridă se calculează, pentru fiecare exercițiu financiar, separat de excluderea profitului pentru activitățile cu substanță economică a tuturor celorlalte entități constitutive.

(10) Valoarea excluderii profitului pentru activitățile cu substanță economică calculată în temeiul prevederilor prezentului articol nu cuprinde excluderea pe baza costurilor cu salariile și excluderea pe baza valorii imobilizărilor corporale ale entităților constitutive care sunt entități de investiții în jurisdicția respectivă.

Articolul 33 — Impozitul suplimentar adițional

(1) În cazul în care, în conformitate cu art. 17 alin. (3) , art. 20 alin. (7) , art. 26 alin. (7) , art. 29 alin. (1) și (4) și art. 44 alin. (5) , o ajustare a impozitelor acoperite sau a profitului calificat ori a pierderii calificate conduce la recalcularea cotei efective de impozitare și a impozitului suplimentar al grupului de întreprinderi multinaționale sau al grupului național de mari dimensiuni pentru un exercițiu financiar precedent, cota efectivă de impozitare și impozitul suplimentar se recalculează în conformitate cu regulile prevăzute la art. 30-32 . Orice valoare a impozitului suplimentar adițional care rezultă dintr-o astfel de recalculare este tratată ca un impozit suplimentar adițional în sensul art. 31 alin. (3) pentru exercițiul financiar în cursul căruia se efectuează recalcularea.

(2) În cazul în care există un impozit suplimentar adițional și nu există un profit net calificat pentru jurisdicție pentru exercițiul financiar, profitul calificat al fiecărei entități constitutive care are sediul într-o jurisdicție este o sumă egală cu impozitul suplimentar alocat respectivelor entități constitutive în temeiul art. 31 alin. (5) și (6) împărțit la cota minimă de impozitare.

(3) În cazul în care, în conformitate cu art. 25 alin. (5) , se datorează un impozit suplimentar adițional, profitul calificat al fiecărei entități constitutive care are sediul într-o jurisdicție este o sumă egală cu impozitul suplimentar alocat entității constitutive respective împărțit la cota minimă de impozitare. Alocarea se face proporțional pentru fiecare entitate constitutivă, pe baza următoarei formule: Impozitul suplimentar adițional se alocă numai entităților constitutive care înregistrează o valoare a impozitului acoperit ajustat mai mică de zero și mai mică decât profitul sau pierderea calificată a entităților constitutive respective, înmulțită cu cota minimă de impozitare.

(4) În cazul în care unei entități constitutive i se alocă un impozit suplimentar adițional în conformitate cu prevederile prezentului articol și cu art. 31 alin. (5) și (6) , o astfel de entitate constitutivă este tratată ca o entitate constitutivă impozitată la un nivel redus în sensul capitolului II.

Articolul 34 — Excluderea de minimis

(1) Prin excepție de la art. 17 , 18 , 30-33 și 35 , prin opțiunea entității constitutive care depune declarația, impozitul suplimentar național sau impozitul suplimentar datorat pentru entitățile constitutive care au sediul în România sau în altă jurisdicție este egal cu zero pentru un exercițiu financiar dacă, pentru respectivul exercițiu financiar:

a) venitul mediu calificat al tuturor entităților constitutive care au sediul în România sau în altă jurisdicție este mai mic de 10.000.000 euro; și

b) profitul calificat sau pierderea medie calificată a tuturor entităților constitutive care au sediul în România sau în altă jurisdicție, reprezintă o pierdere sau este mai mic de 1.000.000 euro. Opțiunea se exercită anual în conformitate cu art. 49 alin. (2) .

(2) Venitul calificat sau profitul mediu calificat ori pierderea medie calificată prevăzută la alin. (1) este media veniturilor sau a profiturilor calificate ori a pierderilor calificate ale entităților constitutive care au sediul în jurisdicția respectivă, ce fac parte din același grup de societăți, pentru exercițiul financiar și pentru cele două exerciții financiare precedente. În cazul în care nu există entități constitutive cu venituri sau pierderi calificate care au sediul în jurisdicția respectivă în primul sau al doilea exercițiu financiar precedent sau ambele, aceste exerciții financiare sau exercițiu financiar, după caz, sunt excluse din calculul venitului mediu calificat sau al profitului mediu calificat ori al pierderii medii calificate a jurisdicției respective.

(3) Veniturile calificate ale entităților constitutive care au sediul într-o jurisdicție pentru un exercițiu financiar reprezintă suma tuturor veniturilor entităților constitutive care au sediul în jurisdicția respectivă, ajustate în conformitate cu capitolul IV.

(4) Ajustările ulterioare depunerii declarației în sensul creșterii sau descreșterii profiturilor calificate și/sau veniturilor calificate pentru un an fiscal anterior nu vor conduce la considerarea unei jurisdicții eligibile pentru excluderea de minimis într-un an fiscal anterior.

(5) Profitul sau pierderea calificată a unei entități constitutive care are sediul într-o jurisdicție pentru un exercițiu financiar este profitul net sau pierderea netă calificată a jurisdicției respective, calculată în conformitate cu art. 30 alin. (2) .

(6) Excluderea de minimis prevăzută la alin. (1)-(4) nu se aplică entităților constitutive apatride și entităților de investiții. Veniturile și profiturile sau pierderile calificate ale acestor entități sunt excluse din calculul excluderii de minimis.

Articolul 35 — Entități constitutive deținute de acționari minoritari

(1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:

a) entitate constitutivă deținută de acționari minoritari înseamnă o entitate constitutivă în care societatea-mamă finală deține, direct sau indirect, o participație în capitalurile proprii de cel mult 30%;

b) societate-mamă deținută de acționari minoritari înseamnă o entitate constitutivă deținută de acționari minoritari care dețin, direct sau indirect, interesele de control ale unei alte entități constitutive deținute de acționari minoritari, cu excepția cazului în care interesele de control ale primei entități sunt deținute, direct sau indirect, de o altă entitate constitutivă deținută de acționari minoritari;

c) subgrup deținut de acționari minoritari înseamnă o societate-mamă deținută de acționari minoritari și filialele sale deținute de acționari minoritari; și

d) filială deținută de acționari minoritari înseamnă o entitate constitutivă deținută de acționari minoritari ale cărei interese de control sunt deținute, direct sau indirect, de o societate-mamă deținută de acționari minoritari.

(2) Calculul cotei efective de impozitare și al impozitului suplimentar pentru o jurisdicție în conformitate cu capitolele IV-VIII în ceea ce privește membrii unui subgrup deținut de acționari minoritari se aplică ca și cum fiecare subgrup deținut de acționari minoritari ar fi un grup distinct de întreprinderi multinaționale sau un grup național distinct de mari dimensiuni. Impozitele acoperite ajustate și profitul calificat sau pierderea calificată ale membrilor unui subgrup deținut de acționari minoritari sunt excluse de la determinarea valorii reziduale a cotei efective de impozitare a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni calculate în conformitate cu art. 30 alin. (1) și din profitul net calificat calculat în conformitate cu art. 30 alin. (2) .

(3) Cota efectivă de impozitare și impozitul suplimentar ale unei entități constitutive deținute de acționari minoritari care nu este membră a unui subgrup deținut de acționari minoritari se calculează la nivel de entitate, în conformitate cu capitolele IV-VIII. Impozitele acoperite ajustate și profitul sau pierderea calificată ale entității constitutive deținute de acționari minoritari sunt excluse de la determinarea valorii reziduale a cotei efective de impozitare a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni calculate în conformitate cu art. 30 alin. (1) și din profitul net calificat calculat în conformitate cu art. 30 alin. (2) . Prevederile prezentului alineat nu se aplică unei entități constitutive deținute de acționari minoritari care este o entitate de investiții.

Articolul 36 — Regimurile de protecție

(1) Prin excepție de la prevederile art. 17 , 18 și 30-35 , prin opțiunea entității constitutive care depune declarația, impozitul suplimentar sau impozitul suplimentar național datorat de un grup într-o jurisdicție este considerat zero pentru un exercițiu financiar dacă nivelul efectiv de impozitare a entităților constitutive care au sediul în România îndeplinește condițiile prevăzute în documentul intitulat Regimurile de protecție și regimul scutirilor de penalități: Regulile globale de combatere a erodării bazei impozabile (pilonul doi), emis de OCDE, care reprezintă un set internațional de reguli și condiții la care au consimțit toate statele membre în legătură cu un regim de protecție tranzitoriu CbCR - raport pentru fiecare țară în parte și un cadru de reglementare pentru elaborarea unor potențiale regimuri de protecție permanente.

(2) Regimul de protecție tranzitoriu Country-by-Country Reporting, denumit în continuare CbCR, se aplică numai de către grupurile multinaționale și grupurile naționale de mari dimensiuni care întocmesc raportări CbCR pe baza situațiilor financiare calificate.

(3) Raportul CbCR calificat reprezintă un raport pentru fiecare țară în parte, întocmit și depus la administrația financiară utilizând situații financiare calificate.

(4) Situațiile financiare calificate reprezintă:

a) situațiile financiare individuale utilizate pentru întocmirea situațiilor financiare consolidate ale societății-mamă finale;

b) situațiile financiare individuale ale fiecărei entități constitutive, cu condiția ca acestea să fie întocmite fie în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat, fie cu un standard de contabilitate financiară autorizat, dacă informațiile din aceste situații sunt obținute utilizând unul din cele două standarde de contabilitate, acceptat sau autorizat; sau

c) situațiile financiare ale acelei entități constitutive care sunt utilizate pentru întocmirea raportului CbCR al unui grup, în cazul unei entități constitutive care nu este inclusă în situațiile financiare consolidate ale unui grup pe o bază linie cu linie numai din motive de mărime sau semnificație.

(5) Pentru a se califica pentru regimul de protecție tranzitoriu CbCR, entitățile constitutive din România trebuie să îndeplinească cel puțin unul dintre următoarele teste:

a) testul de minimis;

b) testul cotei efective de impozitare simplificat; sau

c) testul profiturilor de rutină.

(6) Informațiile care stau la baza calculului testelor sunt informațiile calificate din CbCR, precum și informațiile din situațiile financiare calificate.

(7) Prin excepție de la prevederile alin. (2) , în cazul grupurilor naționale de mari dimensiuni informațiile vor fi cele înregistrate în situațiile financiare calificate.

(8) În timpul perioadei de tranziție, impozitul suplimentar pentru un exercițiu financiar se consideră a fi zero în cazul în care entitățile constitutive care au sediul în România ale unui grup îndeplinesc cel puțin unul din următoarele teste:

a) testul de minimis presupune pentru un exercițiu financiar venituri totale mai mici de 10.000.000 euro și un profit/pierdere înainte de impozitare mai mic de 1.000.000 euro; sau

b) testul cotei efective de impozitare presupune o cotă efectivă de impozitare simplificată egală sau mai mare decât cotele tranzitorii pentru exercițiul financiar, prevăzute la alin. (9) ; sau

c) testul profiturilor de rutină presupune că profitul/pierderea înainte de impozitare este egal sau mai mic decât valoarea profiturilor excluse care au la bază substanță economică, calculată conform regulilor din prezenta lege. În scopul aplicării prezentei reguli, valoarea profiturilor excluse care au la bază substanță economică va fi determinată utilizând valorile prevăzute la art. 52 .

(9) Cotele pentru regimul de protecție tranzitoriu CbCR sunt:

a) 15% pentru exercițiile financiare care încep înainte de 1 ianuarie 2025;

b) 16% pentru exercițiile financiare care încep în 2025; și

c) 17% pentru exercițiile financiare care încep la sau după 1 ianuarie 2026.

(10) Pentru a aplica testul profiturilor de rutină, entitățile constitutive care au sediul în România vor trebui să includă în declarația informativă privind impozitul suplimentar aceleași informații necesare pentru calculul excluderii profiturilor pe bază de substanță economică ca în cazul în care ar aplica excluderea profiturilor pe bază de substanță economică potrivit prevederilor art. 32 și 52 .

(11) Regimul de protecție tranzitoriu CbCR se aplică pentru o perioadă limitată de timp. Perioada de tranziție începe cel târziu la 31 decembrie 2026, dar nu include exercițiile financiare care se încheie după data de 30 iunie 2028.

(12) Dacă un grup nu a aplicat regimul de protecție tranzitoriu CbCR într-un an fiscal, grupul nu se poate califica pentru acest regim de protecție din acea jurisdicție în anii următori. Această prevedere nu se aplică dacă nicio entitate constitutivă a grupului nu are sediul în jurisdicția fiscală relevantă în exercițiul financiar precedent.

(13) Următoarele entități constitutive, grupuri sau jurisdicții sunt excluse de la aplicarea regimului de protecție CbCR tranzitoriu:

a) entitățile constitutive apatride;

b) grupurile cu mai multe societăți-părinte în cazul în care un singur raport CbCR calificat nu include informații despre grupurile combinate;

c) jurisdicții cu entități constitutive care au optat să fie supuse sistemelor eligibile de impozitare la distribuirea profiturilor în temeiul art. 44 .

(14) Dacă entitățile constitutive care au sediul în România ale unui grup de întreprinderi multinaționale nu îndeplinesc condițiile pentru regimul de protecție tranzitoriu CbCR se pot califica pentru regimul de protecție permanent, așa cum este prevăzut la alin. (15) , iar pentru entitățile constitutive nesemnificative definite la alin. (16) regimul de protecție permanent ia în calcul elementele prevăzute la alin. (17) și (18) .

(15) Impozitul suplimentar pentru un exercițiu financiar se consideră a fi zero în cazul în care entitățile constitutive care au sediul în România ale unui grup înregistrează pe baza unor reguli simplificate, așa cum sunt prevăzute în documentul intitulat Regimurile de protecție și regimul scutirilor de penalități, precum și în Ghidul administrativ - Regulile globale de combatere a erodării bazei impozabile (pilonul doi), cu modificările și completările ulterioare, emise de OCDE:

a) venituri medii mai mici de 10.000.000 euro și un profit mediu mai mic de 1.000.000 euro; sau

b) au calculat o cotă efectivă de impozitare simplificată care este egală sau mai mare de 15%; sau

c) profitul este egal sau mai mic decât valoarea profiturilor excluse care au la bază substanță economică, calculată conform regulilor din prezenta lege.

(16) O entitate constitutivă nesemnificativă este o entitate constitutivă a unui grup care nu este consolidată linie cu linie în situațiile financiare consolidate auditate ale grupului din motive de mărime sau semnificație și include orice sediu permanent a unei astfel de entități constitutive.

(17) Venitul GloBE și profitul GloBE al unei entități constitutive nesemnificative este venitul total al unei entități constitutive nesemnificative, astfel cum este determinat în conformitate cu regulile CbCR relevante. Veniturile exclud dividendele primite de la alte entități constitutive și alte elemente ale rezultatului global.

(18) Impozitul acoperit ajustat al unei entități constitutive nesemnificative este impozitul pe profit, astfel cum este determinat în conformitate cu reglementările CbCR relevante. În conformitate cu CbCR, impozitul pe profit exclude orice cheltuieli cu impozitul amânat, alte elemente imobilizate și provizioanele pentru datorii fiscale incerte. Pentru entitățile constitutive nesemnificative ale căror venituri depășesc 50.000.000 euro, situațiile financiare utilizate pentru a se califica pentru calculele simplificate ale regimurilor de protecție trebuie întocmite fie în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat, fie cu un standard de contabilitate financiară autorizat.

(18¹) Entitățile constitutive nesemnificative pot opta anual să calculeze la nivelul fiecărei entități impozitul acoperit ajustat, profitul GloBE și venitul GloBE, pentru a determina dacă se califică pentru calculele simplificate ale regimurilor de protecție.

(19) Prevederile regimului de protecție tranzitoriu CbCR se vor aplica asocierilor în participație și filialelor acestora ca și cum ar fi entități constitutive ale unui grup separat, cu excepția faptului că profitul sau pierderea calificată și venitul total sunt cele raportate în situațiile financiare calificate.

(20) Regimul de protecție tranzitoriu CbCR nu se aplică în jurisdicția societății-mamă finale în care aceasta este o entitate transparentă, cu excepția cazului în care toate interesele de participare în societatea-mamă finală sunt deținute de persoane calificate. Persoana calificată înseamnă deținătorul dreptului de proprietate așa cum este definit la art. 42 alin. (1) și (2) .

(21) În cazul în care o entitate de investiții, inclusiv o entitate de investiții în asigurări, este rezidentă într-o jurisdicție în scopuri CbCR, fiind considerată jurisdicția entității de investiții, aceasta va lua în considerare și următoarele reguli:

a) entitatea de investiții calculează separat impozitul suplimentar pe baza regulilor de la art. 45-47 ;

b) jurisdicția entității de investiții și jurisdicția de rezidență a oricărei entități constitutive proprietare pot beneficia în continuare de regimul de protecție tranzitoriu CbCR;

c) profitul sau pierderea înainte de impozitare și venitul total al entității de investiții, precum și orice impozite asociate se vor reflecta numai în jurisdicțiile entităților constitutive proprietare, proporțional cu interesul lor de participare.

(22) Entitatea de investiții nu este obligată să efectueze un calcul separat pentru impozitul suplimentar în cazul în care nu a fost făcută o opțiune în temeiul art. 46 și 47 și toți acționarii entităților constitutive sunt rezidenți în jurisdicția entității de investiții.

(23) O pierdere netă nerealizată din valoarea justă va fi exclusă din profitul sau pierderea înainte de impozitare dacă pierderea respectivă depășește 50.000.000 euro într-o jurisdicție. O pierdere netă nerealizată din valoare justă înseamnă suma tuturor pierderilor, redusă cu orice câștig, care decurg din modificările valorii juste a intereselor de participare, cu excepția participațiilor de portofoliu.

(24) Impozitul suplimentar alocat în temeiul UTPR calculat pentru jurisdicția societății-mamă finale va fi considerat zero pentru fiecare exercițiu financiar în perioada de tranziție dacă jurisdicția societății-mamă finale are o cotă de impozit pe profit de cel puțin 20%. Perioada de tranziție pentru UTPR o reprezintă exercițiile financiare care nu depășesc 12 luni și care încep la sau înainte de data de 31 decembrie 2025 și se încheie înainte de data de 31 decembrie 2026.