Reguli speciale privind reorganizarea întreprinderilor și structurile de holding

Azi

Legea 431/2023 · 5 articole

Articolul 37 — Aplicarea pragului privind veniturile consolidate în cazul fuziunilor și al divizărilor grupului

(1) În sensul prevederilor prezentului articol se aplică următoarele definiții:

a) fuziune înseamnă orice acord prin care:

(i) toate sau aproape toate entitățile grupului ori din două sau mai multe grupuri separate sunt supuse controlului comun, astfel încât acestea constituie entități ale unui grup combinat; sau

(ii) o entitate care nu este membră a unui grup este supusă controlului comun împreună cu o altă entitate sau un alt grup, astfel încât acestea să constituie entități ale unui grup combinat.

b) divizare înseamnă orice acord prin care entitățile unui singur grup sunt separate în două sau mai multe grupuri diferite care nu mai sunt consolidate de către aceeași societate-mamă finală.

(2) În cazul în care două sau mai multe grupuri fuzionează pentru a forma un singur grup în oricare dintre ultimele patru exerciții financiare consecutive imediat anterioare exercițiului financiar de referință, pragul privind veniturile consolidate ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni prevăzut la art. 2 se consideră a fi realizat pentru orice exercițiu financiar precedent fuziunii dacă suma veniturilor incluse în fiecare dintre situațiile lor financiare consolidate pentru exercițiul financiar respectiv este de cel puțin 750.000.000 euro.

(3) În cazul în care o entitate care nu este membră a unui grup, denumită entitate achizitoare, achiziționează sau fuzionează cu o entitate sau un grup, denumit entitate-țintă, în cursul exercițiului financiar de referință și entitatea-țintă ori entitatea achizitoare nu a întocmit situații financiare consolidate în niciunul dintre ultimele patru exerciții financiare consecutive imediat anterioare exercițiului financiar de referință, pragul privind veniturile consolidate ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni se consideră a fi realizat pentru anul respectiv dacă suma veniturilor incluse în fiecare dintre situațiile financiare individuale sau situațiile financiare consolidate pentru exercițiul financiar respectiv este de cel puțin 750.000.000 euro.

(4) În cazul în care un singur grup de întreprinderi multinaționale sau grup național de mari dimensiuni care intră în domeniul de aplicare al prezentei legi se divizează în două sau mai multe grupuri, fiecare dintre acestea fiind un grup divizat, pragul privind veniturile consolidate se consideră a fi realizat de un grup rezultat ca urmare a divizării atunci când:

a) în primul exercițiu financiar de referință care se încheie după divizare, grupul divizat are venituri anuale de cel puțin 750.000.000 euro în exercițiul financiar respectiv;

b) în perioada cuprinsă între al doilea și al patrulea exercițiu financiar de referință care se încheie după divizare, grupul divizat are venituri anuale de cel puțin 750.000.000 euro în cel puțin două dintre exercițiile financiare care urmează divizării, inclusiv primul exercițiu financiar.

Articolul 38 — Entități constitutive care se alătură și care părăsesc un grup de întreprinderi multinaționale sau un grup național de mari dimensiuni

(1) În cazul în care o entitate, denumită în continuare entitate-țintă, devine sau încetează să mai fie o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni ca urmare a unui transfer de participații directe sau indirecte în capitalurile proprii ale entității-țintă sau în cazul în care entitatea-țintă devine societatea-mamă finală a unui grup nou în cursul unui exercițiu financiar, denumit în continuare anul achiziției, entitatea-țintă este tratată ca membru al grupului de întreprinderi multinaționale sau al grupului național de mari dimensiuni în sensul prezentei legi, cu condiția ca o parte din activele, datoriile, veniturile, cheltuielile și fluxurile sale de trezorerie să fie inclusă linie cu linie în situațiile financiare consolidate ale societății-mamă finale în anul achiziției. Cota efectivă de impozitare și impozitul suplimentar ale entității-țintă se calculează în conformitate cu alin. (2)-(8) .

(2) În anul achiziției, un grup de întreprinderi multinaționale sau un grup național de mari dimensiuni ia în considerare numai profitul net sau pierderea netă contabil(ă) și impozitele acoperite ajustate ale entității-țintă care sunt incluse în situațiile financiare consolidate ale societății-mamă finale în sensul prezentei legi.

(3) În anul achiziției și în fiecare exercițiu financiar ulterior, profitul sau pierderea calificată și impozitele acoperite ajustate ale entității-țintă se bazează pe valoarea contabilă istorică a activelor și pasivelor sale.

(4) În anul achiziției, pentru calculul costurilor salariale eligibile ale entității-țintă în temeiul art. 32 alin. (3) se ține seama numai de costurile care sunt reflectate în situațiile financiare consolidate ale societății-mamă finale.

(5) Calculul valorii contabile a imobilizărilor corporale eligibile ale entității-țintă în temeiul art. 32 alin. (5) se ajustează, după caz, proporțional cu perioada în care entitatea-țintă a fost membră a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni în cursul anului achiziției.

(6) Cu excepția creanței privind impozitul amânat aferentă pierderii calificate astfel cum se menționează la art. 27 , creanțele privind impozitul amânat și datoriile privind impozitul amânat ale unei entități-țintă care sunt transferate între grupuri de întreprinderi multinaționale sau grupuri naționale de mari dimensiuni sunt luate în considerare de grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni achizitor în același mod și în aceeași măsură precum în cazul în care grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni achizitor ar fi controlat entitatea-țintă atunci când au apărut aceste creanțe și datorii.

(7) Datoriile privind impozitul amânat ale entității-țintă care au fost incluse anterior în valoarea totală a ajustării impozitului amânat sunt tratate ca fiind reluate, în sensul art. 26 alin. (7) , de către grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni cedent și ca rezultând de la grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni achizitor în anul achiziției, cu excepția că în acest caz orice reducere ulterioară a impozitelor acoperite în temeiul art. 26 alin. (7) produce efecte în anul în care este recuperată suma.

(8) În cazul în care entitatea-țintă este o societate-mamă și este o entitate din grup în două sau mai multe grupuri de întreprinderi multinaționale sau grupuri naționale de mari dimensiuni în cursul anului achiziției, aceasta aplică separat IIR pentru părțile sale alocabile din impozitul suplimentar al entităților constitutive impozitate la un nivel redus determinat pentru fiecare grup de întreprinderi multinaționale sau grup național de mari dimensiuni.

(9) Prin excepție de la alin. (1)-(8) , achiziționarea sau cedarea unei participații de control într-o entitate-țintă este tratată ca o achiziție sau o cedare de active și pasive, în cazul în care jurisdicția în care are sediul entitatea-țintă sau, în cazul unei entități transparente fiscal, jurisdicția în care sunt situate activele tratează achiziția sau cedarea respectivei participații de control în același mod sau în mod similar precum în cazul achiziționării sau cedării de active și pasive și impune vânzătorului un impozit acoperit pe baza diferenței dintre baza de impozitare a activelor sau datoriilor și contravaloarea plătită în schimbul participației de control sau al valorii juste a activelor și pasivelor.

Articolul 39 — Transferul de active și pasive

(1) În sensul prevederilor prezentului articol, se aplică următoarele definiții:

a) reorganizare înseamnă o restructurare sau un transfer de active și pasive, cum ar fi o fuziune, o divizare, o lichidare sau o tranzacție similară în care:

(i) contravaloarea transferului este constituită, integral sau în mare parte, din participații în capitalurile proprii emise de entitatea constitutivă achizitoare sau de o persoană care are legătură cu entitatea constitutivă achizitoare sau, în cazul unei lichidări, din participații în capitalurile proprii ale entității-țintă sau, în cazul în care nu se furnizează nicio contravaloare, atunci când emisiunea de participații în capitalurile proprii nu are semnificație economică;

(ii) câștigul sau pierderea entității constitutive cedente aferentă activelor respective nu este supus(ă) impozitării, integral sau parțial; și

(iii) legislația fiscală din jurisdicția în care are sediul entitatea constitutivă achizitoare impune entității constitutive achizitoare să calculeze profitul impozabil după cedare sau achiziție utilizând baza de impozitare a entității constitutive cedente pentru active, ajustată cu orice câștig sau pierdere care nu se califică din cedare sau achiziție;

b) câștig sau pierdere care nu se califică înseamnă valoarea cea mai mică dintre câștigul sau pierderea entității constitutive cedente care rezultă în legătură cu o reorganizare supusă impozitării acolo unde are sediul entitatea constitutivă cedentă și câștigul sau pierderea contabilă financiară rezultată în legătură cu reorganizarea.

(2) O entitate constitutivă care cedează active și pasive, denumită entitatea constitutivă cedentă, cuprinde câștigul sau pierderea care rezultă din cedare la calculul profitului sau al pierderii calificate. O entitate constitutivă care achiziționează active și pasive, denumită în continuare entitatea constitutivă achizitoare, își determină profitul calificat sau pierderea calificată pe baza valorii sale contabile a activelor și pasivelor achiziționate, calculată în conformitate cu standardul de contabilitate utilizat la întocmirea situațiilor financiare consolidate ale societății-mamă finale. Pentru aceste tranzacții se aplică principiul valorii de piață prevăzut la art. 20 alin. (4) .

(3) Prin excepție de la alin. (2) , în cazul în care cedarea sau achiziția de active și pasive se realizează în contextul unei reorganizări:

a) entitatea constitutivă cedentă exclude orice câștig sau pierdere care rezultă din cedare din calculul profitului său sau al pierderii sale calificate; și

b) entitatea constitutivă achizitoare își determină profitul calificat sau pierderea calificată pe baza valorii contabile a activelor și pasivelor entității constitutive cedente la momentul cedării.

(4) Prin excepție de la alin. (2) și (3) , în cazul în care cedarea activelor și pasivelor se realizează în contextul unei reorganizări care are drept rezultat, pentru entitatea constitutivă cedentă, un câștig sau o pierdere care nu se califică:

a) entitatea constitutivă cedentă include câștigul sau pierderea din cedare în calculul profitului său sau al pierderii sale calificate în limita câștigului sau pierderii care nu se califică; și

b) entitatea constitutivă achizitoare își determină profitul calificat sau pierderea calificată după achiziție utilizând valoarea contabilă a entității constitutive cedente pentru activele și pasivele dobândite la cedare, ajustată în conformitate cu regulile fiscale locale ale entității constitutive achizitoare pentru a lua în considerare câștigul sau pierderea care nu se califică.

(5) Prin opțiunea entității constitutive care depune declarația, atunci când unei entități constitutive i se solicită sau i se permite să ajusteze în scopuri fiscale baza activelor sale și valoarea datoriilor sale la valoarea justă în jurisdicția în care are sediul, entitatea constitutivă respectivă poate:

a) să includă, în calculul profitului său sau al pierderii sale calificate, o valoare a câștigului sau pierderii aferente fiecăruia dintre activele și pasivele sale, care este:

(i) egală cu diferența dintre valoarea contabilă în scopuri de contabilitate financiară a activului sau pasivului imediat înainte de data evenimentului care a declanșat ajustarea fiscală, denumit în continuare evenimentul declanșator, și valoarea justă a activului sau a pasivului imediat după evenimentul declanșator; și

(ii) diminuată sau majorată cu câștigul sau pierderea care nu se califică, dacă există, care rezultă în legătură cu evenimentul declanșator;

b) să utilizeze valoarea justă în scopuri de contabilitate financiară a activului sau a pasivului imediat după evenimentul declanșator pentru a calcula profitul sau pierderea calificate în exercițiile financiare care se încheie după evenimentul declanșator; și

c) să includă totalul net al valorilor determinate la lit. a) în profitul sau pierderea calificată a entității constitutive într-unul dintre următoarele moduri:

(i) totalul net al sumelor respective este inclus în exercițiul financiar în care are loc evenimentul declanșator; sau

(ii) o sumă egală cu sumele totale nete respective împărțite la 5 este inclusă în exercițiul financiar în care are loc evenimentul declanșator și în fiecare dintre cele 4 exerciții financiare imediat următoare, cu excepția cazului în care entitatea constitutivă părăsește grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni într-un exercițiu fiscal din această perioadă, caz în care suma rămasă va fi inclusă integral în exercițiul financiar respectiv.

Articolul 40 — Asocieri în participație

(1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:

a) asociere în participație înseamnă o entitate ale cărei rezultate financiare sunt raportate prin metoda punerii în echivalență în situațiile financiare consolidate ale societății-mamă finale, cu condiția ca societatea-mamă finală să dețină, direct sau indirect, o participație în capitalurile proprii de cel puțin 50%. O asociere în participație nu include:

(i) o societate-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni care urmează să aplice IIR;

(ii) o entitate exclusă, astfel cum este definită la art. 2 alin. (4) ;

(iii) o entitate ale cărei participații în capitalurile proprii deținute de grupul de întreprinderi multinaționale sau de grupul național de mari dimensiuni sunt deținute direct prin intermediul unei entități excluse menționate la art. 2 alin. (4) și care îndeplinește una din următoarele condiții: – își desfășoară activitatea exclusiv sau aproape exclusiv cu scopul de a deține active sau de a investi fonduri în beneficiul investitorilor săi; – desfășoară activități auxiliare celor desfășurate de entitatea exclusă; sau – majoritatea profiturilor sale sunt excluse din calculul profitului calificat sau al pierderii calificate în conformitate cu art. 20 alin. (2) lit. b) și c) ;

(iv) o entitate care este deținută de un grup de întreprinderi multinaționale sau de un grup național de mari dimensiuni compus exclusiv din entități excluse; sau

(v) o filială a unei asocieri în participație;

b) filială a unei asocieri în participație înseamnă:

(i) o entitate ale cărei active, pasive, venituri, cheltuieli și fluxuri de trezorerie sunt consolidate printr-o asociere în participație conform unui standard de contabilitate financiară acceptat sau ar fi fost consolidate dacă asocierea în participație ar fi fost obligată să consolideze astfel de active, pasive, venituri, cheltuieli și fluxuri de trezorerie conform unui standard de contabilitate financiară acceptat; sau

(ii) un sediu permanent a cărui entitate principală este o asociere în participație sau o entitate prevăzută la pct. (i) . În aceste cazuri, sediul permanent este tratat ca o filială a unei asocieri în participație separată.

(2) O societate-mamă care deține o participație directă sau indirectă în capitalurile proprii ale unei asocieri în participație sau într-o filială a unei asocieri în participație aplică IIR în ceea ce privește partea alocabilă din impozitul suplimentar al respectivei asocieri în participație sau filiale a unei asocieri în participație, în conformitate cu art. 8-13 .

(3) Calculul impozitului suplimentar al asocierii în participație și al filialelor acesteia, denumite în continuare grup de asocieri în participație, se efectuează în conformitate cu capitolele IV-VIII, ca și cum ar fi entitățile constitutive ale unui grup de întreprinderi multinaționale separat sau ale unui grup național de mari dimensiuni separat, iar asocierea în participație ar fi societatea-mamă finală a grupului respectiv.

(4) Din impozitul suplimentar datorat de grupul de asocieri în participație se scade partea alocabilă a fiecărei societăți-mamă din impozitul suplimentar în temeiul alin. (2) al fiecărui membru al grupului de asocieri în participație care este perceput în temeiul alin. (3) . Orice sumă rămasă din impozitul suplimentar se adaugă la valoarea totală a impozitului suplimentar în temeiul UTPR în conformitate cu art. 16 alin. (2) . În sensul prevederilor prezentului alineat, impozitul suplimentar datorat de grupul de asocieri în participație înseamnă partea alocabilă a fiecărei societăți-mamă din impozitul suplimentar al grupului de asocieri în participație.

Articolul 41 — Grupuri de întreprinderi multinaționale cu mai multe societăți-mamă

(1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:

a) grup de întreprinderi multinaționale sau grup național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă înseamnă două sau mai multe grupuri în care societățile-mamă finale stabilesc un aranjament care reprezintă o structură indisociabilă sau un acord de dublă listare care include cel puțin o entitate sau un sediu permanent al întregului grup care este situat într-o jurisdicție diferită de cea în care se situează celelalte entități ale întregului grup;

b) structură indisociabilă înseamnă un aranjament încheiat de două sau mai multe societăți-mamă finale ale unor grupuri separate, în cadrul căruia:

(i) cel puțin 50% din participațiile în capitalurile proprii ale societăților-mamă finale ale unor grupuri separate care, dacă sunt cotate la bursă, sunt cotate la un preț unic și constituie, din motive legate de forma de proprietate, restricții privind transferul sau alte termene ori condiții, combinate între ele, și nu pot fi transferate sau tranzacționate în mod independent; și

(ii) una dintre societățile-mamă finale întocmește situații financiare consolidate în care activele, pasivele, veniturile, cheltuielile și fluxurile de trezorerie ale tuturor entităților din grupurile în cauză sunt prezentate împreună ca fiind cele ale unei singure unități economice și care, în temeiul unui regim de reglementare, trebuie să facă obiectul unui audit extern;

c) acord de dublă listare înseamnă un aranjament încheiat de două sau mai multe societăți-mamă finale ale unor grupuri separate, în cadrul căruia:

(i) societățile-mamă finale convin să își combine activitățile numai prin contract;

(ii) în temeiul angajamentelor contractuale, societățile-mamă finale vor efectua distribuiri, în ceea ce privește dividendele și la lichidare, către acționarii lor pe baza unei rate fixe;

(iii) activitățile societăților-mamă finale sunt gestionate ca o unitate economică de sine stătătoare în temeiul unor angajamente contractuale, păstrând în același timp identitate juridică separată;

(iv) participațiile în capitalurile proprii ale societăților-mamă finale care sunt parte la acord sunt cotate, tranzacționate sau transferate în mod independent pe diferite piețe de capital; și

(v) societățile-mamă finale întocmesc situații financiare consolidate în care activele, pasivele, veniturile, cheltuielile și fluxurile de trezorerie ale entităților din toate grupurile în cauză sunt prezentate împreună ca fiind cele ale unei unități economice de sine stătătoare și care, în temeiul unui regim de reglementare, trebuie să facă obiectul unui audit extern.

(2) În cazul în care entitățile și entitățile constitutive din două sau mai multe grupuri fac parte dintr-un grup de întreprinderi multinaționale sau grup național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă, entitățile și entitățile constitutive ale fiecărui grup sunt tratate ca membri ai unui singur grup de întreprinderi multinaționale sau grup național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă. O entitate, alta decât o entitate exclusă prevăzută la art. 2 alin. (4) , este tratată ca entitate constitutivă dacă este consolidată linie cu linie de către grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă sau dacă participațiile sale de control sunt deținute de entități din cadrul grupului de întreprinderi multinaționale sau al grupului național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă.

(3) Situațiile financiare consolidate ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă sunt situațiile financiare consolidate combinate prevăzute la alin. (1) , întocmite în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat, care este considerat a fi standardul de contabilitate al societății-mamă finale.

(4) Societățile-mamă finale ale grupurilor separate care compun grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă sunt societățile-mamă finale ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă. În aplicarea prezentei legi în ceea ce privește un grup de întreprinderi multinaționale sau un grup național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă, orice trimitere la o societate-mamă finală se aplică, după caz, ca și cum ar fi o trimitere la mai multe societăți-mamă finale.

(5) Societățile-mamă ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă situate în România, inclusiv fiecare societate-mamă finală, aplică IIR în conformitate cu art. 8-13 în ceea ce privește partea lor alocabilă din impozitul suplimentar al entităților constitutive impozitate la un nivel redus.

(6) Entitățile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă situate în România aplică UTPR potrivit art. 14-16 , ținând seama de impozitul suplimentar pentru fiecare entitate constitutivă impozitată la un nivel redus care este membră a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă.

(7) Societățile-mamă finale ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă au obligația să depună declarația informativă privind impozitul suplimentar în conformitate cu art. 48 , cu excepția cazului în care desemnează o singură entitate desemnată care depune declarația în înțelesul art. 48 alin. (3) lit. b) . Declarația respectivă include informații privind fiecare dintre grupurile care alcătuiesc grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă.