(1) Personalul aflat în misiune permanentă în străinătate are dreptul la concediu anual de odihnă, precum și la concediu suplimentar pentru climă greu de suportat, în condițiile legii, care se programează la aceeași dată.
(2) În cazul în care concediul de odihnă se efectuează în țară, indemnizația de concediu se stabilește și se plătește în lei, în conformitate cu prevederile art. 20 și 21 .
(3) La cererea salariatului, concediul de odihnă anual poate fi efectuat fracționat numai cu aprobarea unității trimițătoare, cu condiția ca una dintre fracțiuni să fie de minimum 15 zile lucrătoare.
(4) În situația în care concediul de odihnă se efectuează în străinătate, la solicitarea persoanei în cauză, indemnizația de concediu se stabilește și se plătește în valută, potrivit anexei nr. 4. În această situație, unitățile trimițătoare nu vor mai suporta alte cheltuieli legate de efectuarea concediului în anul respectiv, nici pentru personalul în cauză și nici pentru membrii săi de familie aflați în întreținere în străinătate, în condițiile prezentei legi.
(5) Plata indemnizației de concediu în valută se poate face numai în cazul în care cheltuielile de transport pentru venirea în țară și pentru înapoierea la post a personalului și a membrilor săi de familie aflați în întreținere permanentă în străinătate, în condițiile prezentei legi, sunt mai mari decât indemnizația cuvenită, stabilită la nivelul salariului lunar de încadrare în valută.