(1) Unitățile trimițătoare sunt obligate să asigure pregătirea corespunzătoare a personalului înaintea plecării la post în străinătate, precum și instruirea, cu ocazia venirii în țară în vederea efectuării concediului de odihnă.
(2) Perioadele de pregătire, pe categorii de funcții, se stabilesc de către unitățile trimițătoare, ținându-se seama de specificul activității, precum și de faptul dacă persoana în cauză a mai fost sau nu la post în străinătate, fără a depăși 60 de zile calendaristice, pentru ambasadori, și 30 de zile calendaristice, pentru restul personalului.
(3) Pe perioada de pregătire și instruire în vederea trimiterii în misiune permanentă în străinătate, personalul beneficiază de salariul de bază în lei corespunzător funcției pe care este încadrat în țară, la care se adaugă sporul de vechime în muncă, potrivit legii, și, după caz, sporul pentru titlul științific de doctor și sporul de confidențialitate.
(4) Pe perioada de pregătire și instruire, cu ocazia venirii în țară în vederea efectuării concediului de odihnă sau în interes de serviciu, personalul beneficiază de salariul de bază în lei corespunzător funcției pe care este încadrat în țară, de sporul de vechime în muncă și, după caz, de sporul pentru titlul științific de doctor.