(1) Personalul trimis în misiune permanentă în străinătate poate să călătorească, individual sau împreună cu membrii săi de familie, cu aprobarea prealabilă a conducerii unităților trimițătoare, și cu mijloace auto, cu suportarea cheltuielilor de către unitățile trimițătoare, în limita distanțelor și a duratelor prevăzute în anexa nr. 5, indiferent de traseul urmat.
(2) În cazul transportului cu mijloace auto, unitățile trimițătoare suportă, pe bază de acte justificative, sumele necesare pentru plata carburanților, a taxelor rutiere, a celor de transbordare sau altele asemenea, precum și cheltuieli de cazare, în condițiile legii.
(3) Sumele în valută cuvenite pe durata transportului cu mijloace auto, la plecarea sau la venirea definitivă în țară ori pentru deplasări în interesul serviciului, la care se adaugă salariul și celelalte drepturi în valută, calculate în condițiile prezentei legi, nu pot depăși cheltuielile estimate aferente călătoriei cu avionul la clasa economică, în condițiile legii.
(4) Dacă deplasarea cu mijloace auto are loc pentru efectuarea concediului de odihnă în țară, zilele care depășesc durata transportului cu avionul sunt considerate ca făcând parte din concediu.