(1) Schimbul de informații se realizează în baza cererii de informații transmise de către autoritățile competente, prin intermediul CCPI sau direct de către autoritățile desemnate.
(2) Cererile de informații respectă cerințele prevăzute la alin. (3) , la art. 11 și art. 19 alin. (1) .
(3) CCPI și autoritățile desemnate române transmit cererile de informații punctului unic de contact al altui stat numai atunci când există motive obiective să se creadă că datele și informațiile solicitate sunt în acord și proporționale cu scopul prezentei legi, iar datele și informațiile solicitate sunt disponibile statului în cauză/solicitat.
(4) CCPI transmite cererea de informații formulată de către punctul unic de contact al altui stat sau de către autoritatea desemnată străină către autoritatea competentă română, în funcție de obiectul acesteia, de competența materială și cea teritorială.
(5) În cazul în care autoritatea căreia i s-a transmis cererea de informații constată că nu este competentă să o soluționeze, aceasta sesizează de îndată autoritatea competentă română să o soluționeze, concomitent cu informarea CCPI.
(6) În cazul în care autoritatea competentă română sesizată potrivit dispozițiilor alin. (5) apreciază că nu este competentă să soluționeze cererea de informații și nu poate stabili cui revine această competență, transmite CCPI cererea în vederea reevaluării situației, a deciderii măsurilor de urmat și formulării unui răspuns.
(7) Obligația autorităților competente române de soluționare a cererii de informații operează de la momentul primirii acesteia.