LexistoriaDreptul la drept.

Schimbul de informații

Azi

Legea 51/2025 · 13 articole

Articolul 10 — Cererile de informații transmise punctului unic de contact

(1) Schimbul de informații se realizează în baza cererii de informații transmise de către autoritățile competente, prin intermediul CCPI sau direct de către autoritățile desemnate.

(2) Cererile de informații respectă cerințele prevăzute la alin. (3) , la art. 11 și art. 19 alin. (1) .

(3) CCPI și autoritățile desemnate române transmit cererile de informații punctului unic de contact al altui stat numai atunci când există motive obiective să se creadă că datele și informațiile solicitate sunt în acord și proporționale cu scopul prezentei legi, iar datele și informațiile solicitate sunt disponibile statului în cauză/solicitat.

(4) CCPI transmite cererea de informații formulată de către punctul unic de contact al altui stat sau de către autoritatea desemnată străină către autoritatea competentă română, în funcție de obiectul acesteia, de competența materială și cea teritorială.

(5) În cazul în care autoritatea căreia i s-a transmis cererea de informații constată că nu este competentă să o soluționeze, aceasta sesizează de îndată autoritatea competentă română să o soluționeze, concomitent cu informarea CCPI.

(6) În cazul în care autoritatea competentă română sesizată potrivit dispozițiilor alin. (5) apreciază că nu este competentă să soluționeze cererea de informații și nu poate stabili cui revine această competență, transmite CCPI cererea în vederea reevaluării situației, a deciderii măsurilor de urmat și formulării unui răspuns.

(7) Obligația autorităților competente române de soluționare a cererii de informații operează de la momentul primirii acesteia.

Articolul 11 — Conținutul cererii de informații

(1) Cererea de informații cuprinde următoarele:

a) autoritatea solicitantă;

b) data și numărul de înregistrare al lucrării;

c) scopul cererii de informații;

d) datele persoanelor implicate, menționate în conformitate cu documentele lor de identitate naționale sau internaționale, dacă sunt cunoscute;

e) motivele obiective pentru care se consideră că autoritatea solicitată dispune de informațiile solicitate;

f) precizarea dacă aceasta are sau nu are caracter de urgență, cu motivarea în caz afirmativ a urgenței prin raportare la condițiile prevăzute la alin. (2) ;

g) descrierea faptelor, modului de operare, circumstanțelor, indicarea infracțiunii la care se referă și/sau prezentarea faptelor de natură penală despre care există informații că sunt pregătite sau comise;

h) obiectul cererii, cu precizarea detaliată a informațiilor solicitate;

i) o explicație a legăturii dintre scopul cererii de informații și orice persoană fizică sau juridică ori entitate la care se referă informațiile, după caz;

j) restricții privind utilizarea informațiilor cuprinse în cerere în alte scopuri decât cele pentru care au fost transmise;

k) ofițerul de caz și datele de contact ale acestuia;

l) clasa de secretizare.

(2) Cererea de informații are caracter urgent în situația în care informațiile solicitate îndeplinesc una sau mai multe dintre următoarele condiții:

a) sunt esențiale pentru prevenirea unei amenințări imediate și grave la adresa siguranței publice;

b) sunt necesare pentru prevenirea unei amenințări iminente la adresa vieții sau integrității fizice a unei persoane;

c) sunt necesare pentru adoptarea unei decizii care poate implica menținerea unor măsuri restrictive care echivalează cu privarea de libertate;

d) există un risc iminent să își piardă relevanța, dacă nu sunt furnizate de urgență, și sunt considerate importante pentru prevenirea, depistarea sau investigarea infracțiunilor.

Articolul 12 — Soluționarea cererii de informații

(1) CCPI întreprinde demersurile necesare soluționării cererii de informații dacă aceasta cuprinde informațiile prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. c) și e)-j) , respectiv dacă au fost primite clarificările și precizările solicitate conform dispozițiilor alin. (2) și nu încalcă drepturile fundamentale ale omului.

(2) În situația în care cererea de informații nu cuprinde informațiile prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. c) și e)-j) , CCPI solicită clarificări sau precizări punctului unic de contact sau, după caz, autorității solicitante.

(3) CCPI refuză să furnizeze informațiile solicitate prin cererea de informații, atunci când intervine unul dintre următoarele motive:

a) informațiile solicitate nu sunt disponibile CCPI și autorităților competente române sau nu pot fi obținute în exercitarea atribuțiilor stabilite prin legile de organizare și funcționare ale acestora;

b) cererea de informații nu cuprinde informațiile prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. c) și e)-j) și nu au fost primite clarificările și precizările solicitate conform alin. (2) ;

c) informațiile solicitate constituie date cu caracter personal, altele decât cele care se încadrează în categoriile de date cu caracter personal prevăzute la secțiunea B din anexa II la Regulamentul Europol;

d) s-a constatat că informațiile solicitate sunt inexacte, incomplete sau nu mai sunt actualizate și nu pot fi furnizate în conformitate cu art. 7 alin. (3)-(7) din Legea nr. 363/2018 ;

e) există motive pentru a considera că furnizarea informațiilor solicitate:

(i) ar aduce atingere securității naționale;

(ii) ar periclita buna desfășurare a unei investigații polițienești sau a procesului penal;

(iii) ar pune în pericol viața ori integritatea fizică a unei persoane fizice;

(iv) ar prejudicia interesele importante protejate ale unei persoane juridice;

f) dacă cererea de informații se referă la o infracțiune care nu este prevăzută de legea penală română sau pentru care este prevăzută o pedeapsă maximă cu închisoarea până la un an;

g) informațiile solicitate au fost obținute inițial de la un alt stat membru sau de la un stat terț, iar statul membru sau statul terț respectiv nu și-a dat acordul pentru furnizarea informațiilor.

(4) CCPI, autoritățile competente și autoritățile desemnate furnizează, la cerere, clarificările sau precizările necesare soluționării cererii de informații.

Articolul 13 — Solicitarea de clarificări și refuz

(1) Cererea de clarificări sau precizări suspendă termenele prevăzute la art. 14 alin. (1) până în momentul în care clarificările sau precizările solicitate sunt furnizate.

(2) CCPI informează punctul unic de contact sau, după caz, autoritatea desemnată din statul membru solicitant cu privire la refuzul de a da curs cererii de informații, cu indicarea motivelor aplicabile dintre cele prevăzute la art. 12 alin. (3) și cu respectarea termenelor prevăzute la art. 14 alin. (1) .

(3) Orice refuz de a da curs unei cereri de informații afectează doar informațiile solicitate vizate de motivele de refuz prevăzute la art. 12 alin. (3) și nu aduce atingere obligației de a furniza celelalte informații solicitate prin cererea de informații.

Articolul 14 — Termenele

(1) CCPI furnizează informațiile solicitate prin cererile de informații transmise de către punctele unice de contact sau autoritățile desemnate din celelalte state membre cât mai curând posibil, cu respectarea următoarelor termene, după caz:

a) 8 ore, în cazul cererilor de informații cu caracter urgent referitoare la informații direct accesibile;

b) 3 zile calendaristice, în cazul cererilor de informații cu caracter urgent referitoare la informații indirect accesibile;

c) 7 zile calendaristice, în cazul cererilor de informații, altele decât cele prevăzute la lit. a) și b) .

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) încep să curgă de la primirea cererii de informații de către CCPI.

(3) Autoritățile competente române iau măsuri pentru transmiterea informațiilor solicitate către CCPI, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1) lit. b) , în cazul informațiilor indirect accesibile CCPI, și la alin. (1) lit. c) , în cazul oricăror altor cereri.

(4) În caz de urgență, cererea de informații poate fi transmisă și verbal autorităților competente străine, urmând ca, în termen de cel mult 24 de ore, aceasta să fie confirmată și în scris.

(5) Reprezentanții Ministerului Afacerilor Interne prevăzuți la art. 29 , 45 și 47 pot, de asemenea, transmite verbal cererea de informații, în condițiile prevăzute la alin. (4) .

Articolul 15 — Schimbul de informații realizat de către CCPI

(1) CCPI decide asupra canalului de cooperare utilizat pentru schimbul de informații.

(2) CCPI transmite cereri de informații:

a) punctelor unice de contact ale altor state membre;

b) autorităților competente din statele membre;

c) organizațiilor internaționale la care România este membră, conform tratatelor la care România este parte;

d) atașaților de afaceri interne sau ofițerilor de legătură români acreditați în străinătate ori străini acreditați în România.

(3) În situația prevăzută la alin. (2) lit. b) , CCPI trimite concomitent o copie a cererii de informații punctului unic de contact din statul respectiv.

(4) În situația în care cererea de informații a fost transmisă CCPI de o autoritate desemnată a unui stat membru, CCPI transmite răspunsul către autoritatea respectivă și concomitent o copie a răspunsului către punctul unic de contact al statului solicitant. Transmiterea unei copii a răspunsului către punctul unic de contact al statului solicitant nu se realizează în situația în care din cuprinsul cererii de informații rezultă că aceasta nu a fost transmisă și punctului unic de contact al statului solicitant.

(5) CCPI furnizează informațiile solicitate prin cererea de informații, formulată în condițiile prevăzute la alin. (2) și (3) .

Articolul 16 — Schimbul de informații realizat direct de către autoritățile competente române cu autoritățile competente din alte state membre

(1) Autoritățile competente române pentru procedurile aferente schimbului de informații în condițiile prezentului articol sunt:

a) Poliția Română;

b) Poliția de Frontieră Română;

c) Jandarmeria Română;

d) Inspectoratul General pentru Imigrări;

e) Direcția Generală Anticorupție;

f) Departamentul pentru lupta antifraudă - DLAF;

g) alte autorități sau instituții publice stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(2) Autoritățile competente române precizate la alin. (1) pot transmite o cerere de informații și pot furniza informații în temeiul unei astfel de cereri sau solicitări direct către autoritățile competente dintr-un alt stat membru.

(3) În situația prevăzută la alin. (2) , autoritățile competente române transmit simultan o copie a cererii, respectiv a informațiilor, către CCPI și către punctul unic de contact al celuilalt stat membru. Transmiterea unei copii a răspunsului către punctul unic de contact al statului membru solicitant nu se realizează în situația în care din cuprinsul cererii de informații rezultă că aceasta nu a fost transmisă și punctului unic de contact al statului membru solicitant.

Articolul 17 — Schimbul de informații realizat de către autoritățile desemnate române

(1) Autoritățile desemnate române pot transmite direct o cerere de informații către punctul unic de contact din alt stat membru.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) , autoritățile desemnate române transmit o copie a cererii către CCPI.

(3) Autoritățile desemnate române pot furniza informațiile solicitate direct către punctul unic de contact al unui stat membru și o copie a acestora către CCPI.

(4) Prin dispoziții/ordine ale conducătorilor autorităților competente române prevăzute la art. 16 alin. (1) se stabilesc ca autorități desemnate române departamentele/structurile autorizate să transmită sau să primească o cerere de informații.

(5) Prin dispozițiile/ordinele prevăzute la alin. (4) se stabilesc inclusiv persoanele din cadrul departamentelor/structurilor cu atribuții de prelucrare a datelor pentru transmiterea, respectiv soluționarea unei cereri de informații, precum și limitele concrete în exercitarea atribuțiilor de prelucrare a datelor de către acestea.

Articolul 18 — Utilizarea informațiilor primite

(1) Informațiile primite nu pot fi utilizate decât pentru scopurile în care au fost solicitate ori pentru prevenirea sau îndepărtarea unui pericol grav și iminent la adresa ordinii și siguranței publice.

(2) Informațiile primite pot fi prelucrate în alte scopuri decât cele pentru care au fost solicitate inițial numai cu acordul prealabil al autorității care le-a furnizat.

Articolul 19 — Limbile utilizate pentru schimbul de informații în relația cu statele membre

(1) CCPI și autoritățile competente transmit cererile de informații în limbile comunicate Comisiei Europene de către statele membre sau agreate cu statele terțe și organizațiile internaționale la care România este membră.

(2) Lista limbilor utilizate pentru schimbul de informații în relația cu statele membre cuprinde limba română și limba engleză.

(3) Inspectoratul General al Poliției Române, la propunerea CCPI, transmite Comisiei Europene lista prevăzută la alin. (2) , precum și eventualele modificări și completări ulterioare ale acesteia.

(4) Răspunsurile la cererile de informații primite, refuzurile de a da curs cererilor de informații, motivele de refuz, cererile de clarificări sau precizări, clarificările sau precizările, precum și orice alte comunicări sau mesaje referitoare la cererile de informații se transmit în limba în care a fost formulată cererea de informații.

(5) CCPI și autoritățile competente române transmit informații disponibile în condițiile prevăzute la art. 20 alin. (1) sau (4) , după caz, în una dintre limbile incluse în lista stabilită de statul membru căruia îi sunt transmise informațiile.

Articolul 20 — Furnizarea de informații din proprie inițiativă

(1) CCPI sau autoritățile competente române transmit informațiile disponibile punctelor unice de contact sau autorităților competente din alte state membre, atunci când există motive obiective să se considere că viața, integritatea corporală și libertatea unei persoane ar putea fi în pericol sau când acestea ar putea fi relevante pentru prevenirea, depistarea sau investigarea infracțiunilor grave.

(2) Comunicarea informațiilor operative potrivit dispozițiilor alin. (1) se limitează la ceea ce se consideră a fi relevant și necesar pentru a se atinge scopul transmiterii.

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică atunci când este incident unul din motivele de refuz prevăzute la art. 12 alin. (3) lit. e) .

(4) CCPI sau autoritățile competente române pot transmite informații disponibile punctelor unice de contact sau autorităților competente din alte state membre și cu referire la alte situații sau infracțiuni în afara celor prevăzute la alin. (1) , atunci când apreciază că informațiile respective ar putea fi relevante pentru statele respective în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracțiunilor.

(5) Atunci când furnizează informații potrivit dispozițiilor alin. (1) sau (4) , după caz, din proprie inițiativă, autorității competente a unui alt stat membru, CCPI transmite, simultan, o copie a informațiilor respective punctului unic de contact al statului membru respectiv.

(6) Atunci când furnizează informații potrivit dispozițiilor alin. (1) sau (4) , după caz, din proprie inițiativă, autoritățile competente române transmit, simultan, o copie a informațiilor respective către CCPI sau, dacă este cazul, și către punctul unic de contact al statului membru respectiv.

(7) Transmiterea unei copii a informațiilor către punctul unic de contact din alt stat membru nu se realizează în situația în care din cuprinsul informațiilor rezultă că acest lucru ar periclita una sau mai multe dintre următoarele:

a) o investigație extrem de sensibilă în curs de desfășurare pentru care prelucrarea informațiilor necesită un nivel adecvat de confidențialitate;

b) cazurile de terorism care nu implică situații de urgență sau de gestionare a crizelor;

c) siguranța unei persoane.

Articolul 21 — Transmiterea de informații din cadrul unei proceduri penale

În cazul în care informațiile solicitate sunt disponibile în cadrul unei proceduri penale, transmiterea acestora poate fi făcută doar după obținerea consimțământului scris acordat de către autoritatea judiciară competentă.

Articolul 22 — Utilizarea informațiilor ca probe în cadrul procedurilor judiciare

(1) Informațiile primite de autoritățile competente române în cadrul cooperării polițienești nu pot fi utilizate ca probe în procesul penal decât ulterior obținerii acordului autorităților competente din statul care a furnizat informațiile respective, în măsura în care legislația acestuia o permite.

(2) Autoritățile competente române care furnizează informații în cadrul cooperării polițienești internaționale își pot da acordul ca acestea să fie utilizate ca mijloace de probă în cadrul procedurilor judiciare desfășurate de autoritatea solicitantă, la solicitarea expresă a acesteia.

(3) În situațiile prevăzute la alin. (1) și (2) , cererea privind acordul va fi transmisă folosind canalele de cooperare judiciară internațională, în conformitate cu cadrul legislativ intern.