(1) CCPI sau autoritățile competente române transmit informațiile disponibile punctelor unice de contact sau autorităților competente din alte state membre, atunci când există motive obiective să se considere că viața, integritatea corporală și libertatea unei persoane ar putea fi în pericol sau când acestea ar putea fi relevante pentru prevenirea, depistarea sau investigarea infracțiunilor grave.
(2) Comunicarea informațiilor operative potrivit dispozițiilor alin. (1) se limitează la ceea ce se consideră a fi relevant și necesar pentru a se atinge scopul transmiterii.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică atunci când este incident unul din motivele de refuz prevăzute la art. 12 alin. (3) lit. e) .
(4) CCPI sau autoritățile competente române pot transmite informații disponibile punctelor unice de contact sau autorităților competente din alte state membre și cu referire la alte situații sau infracțiuni în afara celor prevăzute la alin. (1) , atunci când apreciază că informațiile respective ar putea fi relevante pentru statele respective în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracțiunilor.
(5) Atunci când furnizează informații potrivit dispozițiilor alin. (1) sau (4) , după caz, din proprie inițiativă, autorității competente a unui alt stat membru, CCPI transmite, simultan, o copie a informațiilor respective punctului unic de contact al statului membru respectiv.
(6) Atunci când furnizează informații potrivit dispozițiilor alin. (1) sau (4) , după caz, din proprie inițiativă, autoritățile competente române transmit, simultan, o copie a informațiilor respective către CCPI sau, dacă este cazul, și către punctul unic de contact al statului membru respectiv.
(7) Transmiterea unei copii a informațiilor către punctul unic de contact din alt stat membru nu se realizează în situația în care din cuprinsul informațiilor rezultă că acest lucru ar periclita una sau mai multe dintre următoarele:
a) o investigație extrem de sensibilă în curs de desfășurare pentru care prelucrarea informațiilor necesită un nivel adecvat de confidențialitate;
b) cazurile de terorism care nu implică situații de urgență sau de gestionare a crizelor;
c) siguranța unei persoane.