(1) Autoritățile competente române, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi și în limitele competențelor lor, acordă asistență polițienească autorităților competente străine, în scopul prevenirii și combaterii criminalității, cu excepția cazurilor în care pentru aceasta trebuie formulată o cerere de asistență judiciară internațională în materie penală.

(2) Asistența prevăzută la alin. (1) se va acorda, în special:

a) pentru exercitarea eficientă a controalelor la frontiera de stat și pentru supravegherea acesteia;

b) în cazul unor evenimente majore cu dimensiune transfrontalieră;

c) în cazul unor reuniuni de masă, dezastre și accidente grave;

d) în cadrul unor patrule și operațiuni comune;

e) pentru prevenirea sau îndepărtarea unui pericol grav și iminent la adresa vieții și siguranței unei persoane, ordinii și siguranței publice;

f) în cadrul unor unități de investigare a criminalității.