Alte forme de cooperare polițienească operativă

Azi

Legea 51/2025 · 22 articole

Secțiunea 1 — Urmărirea transfrontalieră

Articolul 33 — Urmărirea transfrontalieră

(1) Urmărirea transfrontalieră constă în ansamblul de măsuri operative întreprinse pe teritoriul unuia sau mai multor state Schengen în scopul prinderii unei persoane surprinse în flagrant în timpul comiterii sau participării la una dintre infracțiunile prevăzute la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată , cu modificările și completările ulterioare, ori a unei persoane care a evadat, aflându-se în stare de arest preventiv sau în executarea unei pedepse privative de libertate.

(2) Urmărirea transfrontalieră se poate efectua de agenții autorității competente a unui stat Schengen pe teritoriul statului român, dacă autoritățile competente române au fost informate prin mijloace de comunicație directe despre pătrunderea pe teritoriul statului român.

(3) Autoritățile competente române prevăzute la alin. (2) sunt Poliția Română și Poliția de Frontieră Română.

(4) La solicitarea autorității competente române, urmărirea transfrontalieră încetează imediat.

Articolul 34 — Urmărirea transfrontalieră pe teritoriul statului român

(1) Autoritățile competente ale unui stat Schengen, care, pe teritoriul statului lor, urmăresc o persoană aflată în una dintre situațiile prevăzute la art. 33 alin. (1) , pot continua urmărirea pe teritoriul statului român, fără informarea prealabilă a autorităților competente române, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) din cauza urgenței deosebite a situației, autoritățile competente române nu au putut fi informate în prealabil, prin mijloace de comunicație directe, despre pătrunderea pe teritoriul statului român sau când autoritățile competente române nu au putut ajunge la timp la locul respectiv pentru a prelua acțiunea de urmărire;

b) urmărirea transfrontalieră se efectuează pentru cel puțin una dintre infracțiunile prevăzute la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată , cu modificările și completările ulterioare.

(2) Agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră au obligația ca cel târziu la momentul trecerii frontierei de stat să informeze despre aceasta structura Poliției de Frontieră Române sau a Poliției Române competentă teritorial, care poate solicita încetarea de îndată a urmăririi.

Articolul 35 — Urmărirea transfrontalieră pe teritoriul statelor Schengen

Autoritățile competente române prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) și b) pot, conform competențelor proprii, continua urmărirea pe teritoriul statului membru vecin în condițiile prevăzute la art. 33 alin. (1) și art. 40 , precum și în conformitate cu prevederile acquis-ului Schengen în domeniu și, dacă este cazul, ale acordurilor încheiate cu statele Schengen.

Articolul 36 — Persoana urmărită

(1) La cererea agenților care efectuează urmărirea, autoritățile competente române iau măsurile necesare în vederea stabilirii identității persoanei urmărite sau pentru a se dispune reținerea ori arestarea preventivă a acesteia, în condițiile prevăzute de lege.

(2) În cazul persoanei reținute în condițiile prevăzute la alin. (1) , măsura reținerii nu poate depăși 6 ore, cu excepția cazului în care autoritățile competente române au primit în prealabil o cerere pentru arestarea preventivă a persoanei respective în scopul predării sale, indiferent de modalitatea acesteia. Termenul de 6 ore se calculează fără a include intervalul 0:00-9:00.

Articolul 37 — Condiții generale aplicabile agenților străini

(1) Urmărirea transfrontalieră se poate efectua de către agenții străini pe teritoriul statului român, cu respectarea următoarelor condiții generale:

a) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră trebuie să respecte legislația statului membru din care provin și legislația română și să se conformeze instrucțiunilor autorităților competente române;

b) urmărirea se efectuează peste frontierele terestre, maritime și aeriene;

c) pătrunderea agenților în domiciliul și reședința unei persoane și în alte locuri inaccesibile publicului este interzisă;

d) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră trebuie să fie ușor de identificat, prin purtarea uniformei ori a unei inscripții la loc vizibil pe haine sau prin dispozitive accesorii plasate pe vehicul. Este interzisă folosirea de haine civile, combinată cu utilizarea vehiculelor fără însemne distinctive, fără mijloacele de identificare precizate. Agenții trebuie să fie permanent în măsură să justifice calitatea lor oficială;

e) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră pot purta armamentul și muniția din dotare, utilizarea acestuia fiind interzisă, cu excepția cazului de legitimă apărare sau pentru apărarea altor persoane, în conformitate cu legislația internă română;

f) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră se supun regulilor de circulație pe drumurile publice prevăzute de legislația română și beneficiază, în condițiile legii, de regim de circulație prioritară;

g) în conformitate cu legislația națională, agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră utilizează sistemele GPS din dotare pentru ca autoritățile competente din celălalt stat membru să urmărească vehiculele acestor agenți;

h) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră pot utiliza mijloacele securizate de comunicare în timp real la nivel transfrontalier;

i) după fiecare activitate prevăzută la art. 33 și 34 , agenții care efectuează urmărirea prezintă, personal, autorității competente române un raport cu privire la misiunea lor. La cererea autorității competente române, agenții sunt obligați să rămână la dispoziția acesteia până când împrejurările în care s-a desfășurat acțiunea au fost suficient lămurite, chiar dacă urmărirea nu s-a finalizat cu reținerea sau arestarea preventivă a persoanei urmărite;

j) autoritatea statului căruia îi aparțin agenții care au efectuat urmărirea, la cererea autorității competente române, poate asista la ancheta ce urmează operațiunii, inclusiv la procedurile judiciare.

(2) Dacă prin acorduri bilaterale încheiate în scopul punerii în aplicare a prevederilor art. 33 alin. (1) se stabilește faptul că agenții străini care efectuează urmărirea transfrontalieră pot opri persoana urmărită pe teritoriul statului român, pentru conducerea acesteia la autoritățile competente române, aceasta poate fi supusă controlului corporal, iar în timpul transferării se pot folosi cătușele. Obiectele descoperite asupra persoanei urmărite cu ocazia controlului corporal pot fi indisponibilizate, în condițiile legii.

Articolul 38 — Răspunderea agenților străini

În ceea ce privește răspunderea agenților străini care desfășoară urmărirea transfrontalieră se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 266 din Legea nr. 302/2004, republicată , cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 39 — Drepturile agenților străini

(1) În scopul aplicării dispozițiilor referitoare la urmărirea transfrontalieră, prin acorduri bilaterale se stabilesc următoarele:

a) în legătură cu activitatea agenților, una dintre următoarele situații:

(i) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră nu au dreptul să oprească sau să rețină persoana urmărită;

(ii) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră pot opri persoana urmărită până la intervenția autorităților competente române;

b) în legătură cu delimitarea teritorială a zonei în care pot acționa agenții, una dintre următoarele situații:

(i) agenții pot acționa pe o suprafață din teritoriu sau într-o perioadă de timp limitată;

(ii) agenții pot acționa pe tot teritoriul statului român și fără limită de timp.

(2) Prin acordurile bilaterale încheiate potrivit dispozițiilor alin. (1) se poate stabili ca infracțiunile pentru care se poate efectua urmărirea transfrontalieră, prevăzute la art. 33 alin. (1) , să fie suplimentate cu infracțiunile pentru care se poate solicita predarea în baza unui mandat european de arestare în condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată , cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 40 — Condiții generale aplicabile agenților români

(1) Urmărirea transfrontalieră se poate efectua de către agenții români pe teritoriul altor state membre, cu respectarea următoarelor condiții generale:

a) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră trebuie să respecte legislația română și legislația statului membru și să se conformeze instrucțiunilor autorităților competente străine;

b) urmărirea se efectuează peste frontierele terestre, maritime și aeriene;

c) pătrunderea agenților în domiciliul și reședința unei persoane și în alte locuri inaccesibile publicului este interzisă;

f) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră se supun regulilor de circulație pe drumurile publice prevăzute de legislația statului membru și pot beneficia de regim de circulație prioritară în condițiile convenite cu statului membru gazdă;

g) în conformitate cu legislația statului membru gazdă, agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră utilizează sistemele GPS din dotare pentru ca autoritățile competente române să urmărească vehiculele acestor agenți;

h) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră pot utiliza mijloacele securizate de comunicare în timp real la nivel transfrontalier;

i) după fiecare activitate desfășurată în baza prevederilor art. 35 , agenții care efectuează urmărirea prezintă, personal, autorităților competente ale statului membru gazdă un raport cu privire la misiunea lor. La cererea autorității competente a statului membru gazdă, agenții sunt obligați să rămână la dispoziția acesteia până când împrejurările în care s-a desfășurat acțiunea au fost suficient lămurite, chiar dacă urmărirea nu s-a finalizat cu reținerea sau arestarea preventivă a persoanei urmărite;

j) autoritatea competentă română căreia îi aparțin agenții care au efectuat urmărirea, la cererea autorității competente a statului membru gazdă, poate asista la ancheta ce urmează operațiunii, inclusiv la procedurile judiciare.

(2) Dacă prin acorduri bilaterale încheiate cu state Schengen potrivit dispozițiilor art. 35 se stabilește faptul că agenții români care efectuează urmărirea transfrontalieră pot opri persoana urmărită pe teritoriul statului membru gazdă, pentru conducerea acesteia la autoritățile competente ale statului membru gazdă, aceasta poate fi supusă controlului corporal, iar în timpul transferării se pot folosi cătușele. Obiectele descoperite asupra persoanei urmărite cu ocazia controlului corporal pot fi indisponibilizate, în condițiile legii.

Secțiunea a 2-a — Alte forme de cooperare

Articolul 41 — Asistență reciprocă în alte cazuri

(1) Autoritățile competente române, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi și în limitele competențelor lor, acordă asistență polițienească autorităților competente străine, în scopul prevenirii și combaterii criminalității, cu excepția cazurilor în care pentru aceasta trebuie formulată o cerere de asistență judiciară internațională în materie penală.

(2) Asistența prevăzută la alin. (1) se va acorda, în special:

a) pentru exercitarea eficientă a controalelor la frontiera de stat și pentru supravegherea acesteia;

b) în cazul unor evenimente majore cu dimensiune transfrontalieră;

c) în cazul unor reuniuni de masă, dezastre și accidente grave;

d) în cadrul unor patrule și operațiuni comune;

e) pentru prevenirea sau îndepărtarea unui pericol grav și iminent la adresa vieții și siguranței unei persoane, ordinii și siguranței publice;

f) în cadrul unor unități de investigare a criminalității.

Articolul 42 — Cooperarea polițienească în zona de frontieră de stat

(1) În zonele de frontieră, cooperarea polițienească este reglementată prin tratate încheiate între autoritățile competente române și autoritățile competente ale statelor vecine, membre ale Uniunii Europene sau state terțe.

(2) Schimbul de informații în zona de frontieră poate fi efectuat și prin intermediul centrelor și punctelor comune de contact.

(3) Centrele și punctele comune de contact care funcționează în baza documentelor internaționale prevăzute la alin. (1) :

a) sprijină operațiunile comune desfășurate în zonele de frontieră;

b) contribuie la analiza infracționalității transfrontaliere specifice zonei de frontieră;

c) transmit analiza prevăzută la lit. b) către CCPI în vederea valorificării în cadrul Comitetului;

d) îndeplinesc responsabilitățile stabilite în sarcina lor prin documentele prevăzute la alin. (1) .

Articolul 43 — Cooperarea polițienească în cazul evenimentelor majore cu dimensiune transfrontalieră

(1) În vederea prevenirii infracțiunilor și a menținerii ordinii și siguranței publice în cursul evenimentelor majore care au o dimensiune transfrontalieră, autoritățile competente române transmit, potrivit legii, atât la cerere, cât și din propria inițiativă:

a) date cu caracter personal referitoare la persoane despre care se presupune, pe baza antecedentelor penale sau a altor împrejurări, că intenționează să comită infracțiuni cu ocazia evenimentelor sau că acestea prezintă un pericol pentru ordinea și siguranța publică;

b) orice alte informații necesare realizării scopului prevăzut în prezentul alineat.

(2) Datele cu caracter personal primite de autoritățile române competente din partea autorităților competente ale celorlalte state membre în condițiile prezentului articol vor fi:

a) prelucrate numai în scopul și pentru evenimentele concrete pentru care au fost furnizate;

b) șterse de îndată ce obiectivele prevăzute la alin. (1) au fost sau nu mai pot fi atinse, dar nu mai târziu de un an de la primirea acestora.

Articolul 44 — Cooperarea polițienească în cazul unor reuniuni de masă, dezastre și accidente grave

Autoritățile competente române, în condițiile legii și potrivit competențelor ce le revin, oferă asistență autorităților competente ale celorlalte state membre, în cazul unor reuniuni de masă, dezastre, accidente grave ori al altor evenimente majore, în scopul prevenirii infracțiunilor și menținerii ordinii și siguranței publice, astfel:

a) prin notificarea promptă a unor asemenea situații cu impact transfrontalier, precum și prin schimbul oricăror informații relevante;

b) prin adoptarea și coordonarea, pe teritoriul statului român, a măsurilor de poliție necesare în situațiile cu impact transfrontalier;

c) prin trimiterea, pe cât posibil, de agenți, specialiști și consilieri și punerea la dispoziție de echipament, la cererea statului membru pe al cărui teritoriu a apărut situația respectivă.

Articolul 45 — Organizarea patrulelor și operațiunilor comune pe teritoriul statului român

(1) În vederea intensificării cooperării polițienești, în cursul menținerii ordinii și siguranței publice și al prevenirii infracțiunilor, autoritățile competente române și autoritățile competente ale statelor membre pot desfășura patrule și operațiuni comune pe teritoriul statului român.

(2) Înainte de începerea unei patrule sau a unei operațiuni comune specifice pe teritoriul statului român, autoritățile competente române și autoritățile competente ale celorlalte state membre stabilesc printr-un document de cooperare:

a) autoritățile competente participante;

b) scopul specific al patrulei sau operațiunii comune;

c) zona geografică a statului român în care se desfășoară patrula sau operațiunea comună;

d) perioada în care se derulează patrula sau operațiunea comună;

e) asistența specifică ce urmează să fie furnizată statului român de către statul membru, inclusiv în ceea ce privește trimiterea de agenți, elementele materiale și financiare;

f) agenții care participă la patrula sau operațiunea comună;

g) conducătorul echipei comune;

h) atribuțiile pe care le pot exercita agenții autorităților competente ale celorlalte state membre pe teritoriul statului român în timpul patrulei sau operațiunii comune;

i) armamentul, muniția și echipamentele specifice pe care agenții autorităților competente ale celorlalte state membre le pot utiliza în timpul patrulei sau operațiunii comune;

j) modalitățile logistice privind transportul, cazarea și securitatea;

k) modul de alocare a costurilor patrulei sau operațiunii comune;

l) orice alte elemente necesare.

Articolul 46 — Reguli privind desfășurarea patrulelor și operațiunilor comune

(1) Patrulele și operațiunile comune pe teritoriul statului român se desfășoară în cadrul unor echipe comune, potrivit următoarelor reguli generale:

a) conducătorul echipei comune este un reprezentant al autorității competente române;

b) acțiunile echipei comune se desfășoară conform legii române;

c) membrii echipei comune își execută sarcinile sub responsabilitatea persoanei prevăzute la lit. a) ;

d) agenții autorităților competente ale celorlalte state membre își exercită atribuțiile doar sub îndrumarea și, de regulă, în prezența reprezentanților autorității competente române.

(2) Atribuțiile pe care le pot exercita agenții autorităților competente ale celorlalte state membre pe teritoriul statului român, în timpul patrulei sau operațiunii comune, se stabilesc în limita competenței conferite de legislația română agenților corespondenți ai autorității competente române.

(3) Agenții autorităților competente ale statelor membre pot, conform legislației lor naționale și în limitele competențelor lor, să furnizeze echipei comune informațiile care sunt la dispoziția statului ai cărui reprezentanți sunt.

(4) Informațiile obținute de agenții autorităților competente ale statelor membre în cadrul sau în legătură cu participarea la o patrulă sau operațiune comună pot fi utilizate:

a) în scopul specific patrulei sau operațiunii comune;

b) pentru a descoperi, a cerceta sau a urmări alte infracțiuni, cu consimțământul autorității competente a statului pe teritoriul căruia au fost obținute informațiile;

c) pentru prevenirea unui pericol la adresa vieții ori integrității fizice a unei persoane sau la adresa ordinii și siguranței publice, cu respectarea dispozițiilor lit. b) ;

d) în alte scopuri, cu condiția ca acest lucru să fie convenit de către statele care au format echipa comună.

(5) Prevederile prezentului articol și ale art. 44 pot fi aplicate și în cazul patrulelor și operațiunilor comune derulate în conformitate cu tratatele la care România este parte dacă acest aspect a fost convenit cu statul cu care urmează să se desfășoare patrule sau operațiuni comune pe teritoriul României.

Articolul 47 — Organizarea patrulelor și operațiunilor comune pe teritoriul altor state

(1) În vederea intensificării cooperării polițienești, în cursul menținerii ordinii și siguranței publice și al prevenirii infracțiunilor, autoritățile competente române și autoritățile competente ale altor state membre pot desfășura pe teritoriul altor state patrule și operațiuni comune precum:

a) misiuni comune operative internaționale organizate în scopul combaterii criminalității transfrontaliere, menținerii ordinii și siguranței publice, combaterii migrației ilegale;

b) activități de cooperare polițienească internațională, potrivit dispozițiilor cuprinse în actele normative ce reglementează aceste activități;

c) activități de cooperare operativă cu structurile specializate și de aplicare a legii ale altor state, agențiile Uniunii Europene sau organismele și organizațiile internaționale, cu privire la controlul la frontiere, controlul migrației, azil, menținerea ordinii și siguranței publice, prevenirea și combaterea infracțiunilor, precum și în alte domenii de competență stabilite potrivit legii.

(2) Înainte de începerea unei patrule sau operațiuni comune potrivit dispozițiilor alin. (1) pe teritoriul statului gazdă, autoritățile competente române și autoritățile competente ale celorlalte state stabilesc de comun acord:

a) autoritățile competente participante;

b) scopul specific al patrulei sau operațiunii comune;

c) zona geografică a statului gazdă în care se desfășoară patrula sau operațiunea comună;

d) perioada în care se derulează patrula sau operațiunea comună;

e) asistența specifică ce urmează să fie furnizată statului gazdă de către statul român, inclusiv în ceea ce privește trimiterea de agenți, elementele materiale și financiare;

f) agenții care participă la patrula sau operațiune comună;

g) conducătorul echipei comune;

h) atribuțiile pe care le pot exercita agenții autorităților competente ale statului român pe teritoriul statului gazdă în timpul patrulei sau operațiunii comune;

i) armamentul, muniția și echipamentele specifice pe care agenții autorităților competente române le pot utiliza în timpul patrulei sau operațiunii comune derulate pe teritoriul statului gazdă;

j) modalitățile logistice privind transportul, cazarea și securitatea;

k) modul de alocare a costurilor patrulei sau operațiunii comune;

l) orice alte elemente necesare.

Articolul 48 — Prelucrarea de informații prin intermediul personalului participant la patrule și operațiuni comune pe teritoriul altor state

Personalul participant la patrule și operațiuni comune pe teritoriul altor state membre consultă bazele de date naționale la care are acces în virtutea atribuțiilor de serviciu și poate disemina informațiile obținute către autoritățile competente din statele gazdă, după caz, cu respectarea prevederilor Legii nr. 363/2018 . În ceea ce privește personalul participant la patrule și operațiuni comune pe teritoriul altor state terțe, diseminarea către autoritățile de aplicare a legii din statul terț respectiv se poate realiza doar în condițiile stabilite de art. 43-47 din Legea nr. 363/2018 .

Articolul 49 — Cooperarea polițienească cu unitățile speciale de intervenție

(1) Serviciul pentru Intervenții și Acțiuni Speciale din cadrul Poliției Române poate participa cu suport logistic, experți și personal specializat pe teritoriul altor state membre, la solicitarea acestora, pentru soluționarea unor situații de criză generate de intervenția umană, care prezintă o amenințare fizică directă gravă la adresa persoanelor, a bunurilor, a infrastructurii sau a instituțiilor, în special, situații de luare de ostatici, deturnări și alte evenimente similare.

(2) Detaliile practice, costurile și modalitățile de realizare a cooperării menționate la alin. (1) sunt convenite în mod direct de către Serviciul pentru Intervenții și Acțiuni Speciale din cadrul Poliției Române cu structura competentă din statul membru solicitant.

(3) Activitățile prevăzute la alin. (1) pot fi realizate pe teritoriul național, la solicitarea Serviciului pentru Intervenții și Acțiuni Speciale din cadrul Poliției Române, de către unitățile speciale de intervenție ale statelor membre, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (2) .

Articolul 50 — Răspunderea agenților români

Pe timpul activităților prevăzute la art. 49 , desfășurate pe teritoriul altui stat, personalul din cadrul structurii prevăzute la art. 49 alin. (1) care acordă asistență este autorizat să acționeze în calitate de forță de sprijin pe teritoriul statului membru solicitant și să ia toate măsurile necesare pentru furnizarea sprijinului solicitat, în măsura în care:

a) acționează sub responsabilitatea, autoritatea și conducerea statului membru solicitant și în conformitate cu legislația acestuia;

b) acționează în limitele competențelor ce îi revin în baza legislației statului român.

Articolul 51 — Răspunderea agenților străini

În ceea ce privește răspunderea personalului unităților speciale de intervenție din alte state membre pe timpul desfășurării activităților prevăzute la art. 49 alin. (1) , pe teritoriul statului român, se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 266 din Legea nr. 302/2004, republicată , cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 52 — Cooperarea polițienească în cadrul unor unități de investigare a criminalității

(1) Autoritățile competente române prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) și b) pot coopera cu autorități competente din state membre sau state terțe, în mod direct în cadrul unor unități de investigare a criminalității, în baza unui document de cooperare, inclusiv prin schimb de date și informații operative în scopul prevenirii, depistării, combaterii și investigării în comun a unor infracțiuni cu caracter transnațional, astfel cum acestea sunt reglementate în Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu modificările ulterioare.

(2) În vederea operaționalizării și funcționării unității de investigare a criminalității, autoritățile competente române prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) și b) pot detașa sau delega, în condițiile legii, personal în cadrul autorității în care se înființează aceasta.

(3) Prin derogare de la prevederile art. 27⁷ din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, delegarea realizată în condițiile prevăzute la alin. (2) se poate realiza, numai cu acordul polițistului, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii din 2 ani în 2 ani.

(4) Prin derogare de la prevederile art. 27⁹ alin. (1) din Legea nr. 360/2002 , cu modificările și completările ulterioare, detașarea realizată în condițiile prevăzute la alin. (2) se poate realiza, numai cu acordul polițistului, pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii din 3 ani în 3 ani.

(5) Procedura de selecție a personalului ce urmează a fi detașat sau delegat poate presupune:

a) verificarea integrității personale;

b) evaluarea comportamentului simulat;

c) verificarea depunerii declarației de avere și de interese;

d) testarea prezenței în organism a drogurilor sau a substanțelor psihoactive interzise de lege.

(6) Condițiile desfășurării procedurii de selecție prevăzute la alin. (5) se pot stabili în documentul de cooperare prevăzut la alin. (1) .

(7) Periodic, personalul detașat sau delegat în cadrul autorităților competente române prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) și b) poate fi supus verificărilor potrivit dispozițiilor alin. (5) . Refuzul îndeplinirii acestor obligații echivalează cu încetarea detașării sau delegării acestuia.

(8) Detașarea sau delegarea în cadrul unității de investigare a criminalității a personalului uneia dintre autoritățile competente române prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) și b) poate înceta oricând, prin acordul comun al autorităților competente.

(9) Schimbul de date și informații operative ce conțin date cu caracter personal necesare activității unității de investigare a criminalității se realizează potrivit documentului de cooperare prevăzut la alin. (1) sau, în mod direct, în cazuri determinate de existența unei investigații polițienești care impune asigurarea rapidității schimbului de date și informații operative sau a păstrării confidențialității acțiunilor desfășurate. Mecanismul de informare prevăzut la art. 17 alin. (3) și termenul de realizare a informării se stabilesc în comun de unitățile de investigare a criminalității și CCPI.

(10) Schimbul de date și informații clasificate necesare activității unității de investigare a criminalității se realizează cu respectarea prevederilor legale privind protecția informațiilor clasificate naționale, ale NATO și UE.

Secțiunea a 3-a — Reguli comune privind portul uniformei și folosirea armamentului de către agenții străini, statutul juridic și răspunderea agenților străini

Articolul 53 — Reguli comune privind portul uniformei și folosirea armamentului

(1) Cu ocazia patrulelor sau operațiunilor comune desfășurate pe teritoriul statului român, agenții autorităților competente ale altor state pot purta uniforma națională. De asemenea, aceștia pot purta, cu acordul autorității competente române, armamentul, muniția și echipamentele care le sunt permise în conformitate cu legislația lor națională.

(2) În timpul patrulelor sau operațiunilor comune, utilizarea armamentului pe teritoriul statului român de către agenții autorităților competente ale altor state este interzisă, cu excepția cazului de legitimă apărare sau pentru apărarea altor persoane în conformitate cu dreptul statului român.

(3) În situația în care, în cadrul unei patrule sau operațiuni comune, agenții autorităților competente ale statelor membre folosesc vehicule pe teritoriul statului român, aceștia se supun regulilor de circulație pe drumurile publice prevăzute de legislația română și beneficiază, în condițiile legii, de regim de circulație prioritară.

Articolul 54 — Statutul juridic al agenților străini

(1) Pe timpul patrulelor sau operațiunilor comune, agenții autorităților competente ale altor state sunt asimilați persoanelor care au aceeași calitate în statul român în privința infracțiunilor comise împotriva lor sau de către ei.

(2) Agenților autorităților competente ale altor state le sunt aplicabile normele din legislația muncii a statului care i-a detașat, inclusiv cele referitoare la normele de disciplină.

(3) În ceea ce privește răspunderea agenților autorităților competente ale altor state pe timpul desfășurării patrulelor sau operațiunilor comune se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 266 din Legea nr. 302/2004, republicată , cu modificările și completările ulterioare.