(1) Autoritățile competente ale unui stat Schengen, care, pe teritoriul statului lor, urmăresc o persoană aflată în una dintre situațiile prevăzute la art. 33 alin. (1) , pot continua urmărirea pe teritoriul statului român, fără informarea prealabilă a autorităților competente române, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) din cauza urgenței deosebite a situației, autoritățile competente române nu au putut fi informate în prealabil, prin mijloace de comunicație directe, despre pătrunderea pe teritoriul statului român sau când autoritățile competente române nu au putut ajunge la timp la locul respectiv pentru a prelua acțiunea de urmărire;
b) urmărirea transfrontalieră se efectuează pentru cel puțin una dintre infracțiunile prevăzute la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată , cu modificările și completările ulterioare.
(2) Agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră au obligația ca cel târziu la momentul trecerii frontierei de stat să informeze despre aceasta structura Poliției de Frontieră Române sau a Poliției Române competentă teritorial, care poate solicita încetarea de îndată a urmăririi.