(1) În scopul aplicării dispozițiilor referitoare la urmărirea transfrontalieră, prin acorduri bilaterale se stabilesc următoarele:
a) în legătură cu activitatea agenților, una dintre următoarele situații:
(i) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră nu au dreptul să oprească sau să rețină persoana urmărită;
(ii) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră pot opri persoana urmărită până la intervenția autorităților competente române;
b) în legătură cu delimitarea teritorială a zonei în care pot acționa agenții, una dintre următoarele situații:
(i) agenții pot acționa pe o suprafață din teritoriu sau într-o perioadă de timp limitată;
(ii) agenții pot acționa pe tot teritoriul statului român și fără limită de timp.
(2) Prin acordurile bilaterale încheiate potrivit dispozițiilor alin. (1) se poate stabili ca infracțiunile pentru care se poate efectua urmărirea transfrontalieră, prevăzute la art. 33 alin. (1) , să fie suplimentate cu infracțiunile pentru care se poate solicita predarea în baza unui mandat european de arestare în condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată , cu modificările și completările ulterioare.