Asistență consulară

(1) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari transmit pe cale diplomatică sau consulară, dacă prin convențiile internaționale la care România este parte nu s-a stabilit altfel, documentele emise în cadrul cooperării judiciare internaționale, precum cererile de extrădare, cererile de asistență judiciară internațională, cererile privind transferul persoanelor condamnate și documentația privind modalitatea de soluționare a acestor cereri.

(2) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari acordă asistență autorităților judiciare române în cadrul cooperării judiciare internaționale sau în comunicarea cu alte autorități ale statelor acreditare, în limitele competențelor instituționale, dacă prin lege, prin legislația Uniunii Europene sau prin convențiile internaționale la care România este parte nu sau stabilit alte mijloace de cooperare și comunicare.

(3) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari asigură comunicarea citațiilor și a celorlalte acte de procedură primite de la autoritățile judiciare române membrilor misiunilor diplomatice și ai oficiilor consulare ale României, funcționarilor români la organizațiile internaționale, precum și membrilor de familie ai acestora care locuiesc împreună cu ei.

(4) La solicitarea autorităților judiciare române competente, în cadrul procedurii de transfer în penitenciare din România al cetățenilor români condamnați în străinătate, diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari preiau acordul persoanelor în cauză, prin autentificarea unor declarații notariale de consimțământ, și îndeplinesc alte formalități necesare, după caz, în condițiile prevăzute de lege.

(1) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari acordă asistență consulară în domeniul transporturilor navale, aeriene, rutiere și feroviare, prin demersuri care vizează respectarea drepturilor și intereselor operatorilor de transport români, ale membrilor echipajelor și ale pasagerilor de cetățenie română, inclusiv în ceea ce privește mijloacele de transport înmatriculate în România și încărcătura aparținând statului român sau unor persoane fizice ori juridice române.

(2) În raporturile cu autoritățile portuare și aeroportuare, cu celelalte autorități locale competente și cu operatorii de transport, diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari intervin numai în măsura în care reglementările aplicabile pe plan local nu prevăd o modalitate de soluționare a situațiilor semnalate sau, deși o astfel de modalitate de soluționare este prevăzută, procedurile aferente nu pot fi declanșate din motive obiective ori se înregistrează întârzieri nejustificate în adoptarea unei soluții.

(3) În materie de navigație maritimă și fluvială, în cazul navelor de stat și al navelor militare care navighează sub pavilion românesc, diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari intermediază obținerea de la autoritățile competente ale statelor acreditare a aprobărilor prealabile necesare pentru intrarea și tranzitarea apelor teritoriale, a strâmtorilor și a canalelor internaționale, a altor cursuri de apă, precum și, după caz, pentru acostarea în porturile maritime și fluviale ale acestor state.

(4) În materie de navigație aeriană, în cazul aeronavelor române care execută zboruri necomerciale, precum cele prezidențiale, parlamentare, guvernamentale și alte zboruri oficiale, diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari intermediază obținerea de la autoritățile competente ale statelor acreditare a aprobărilor prealabile necesare pentru survolarea spațiului aerian și, după caz, pentru aterizarea pe teritoriul acestor state. În absența unor atașați militari, aceleași demersuri se întreprind și în cazul aeronavelor române care execută zboruri militare, precum cele destinate transportului de trupe, tehnică militară sau armament.

(5) În materie de transporturi internaționale feroviare și rutiere, de călători și de mărfuri, în cazul unor transporturi militare speciale, diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari intermediază obținerea de la autoritățile competente ale statelor acreditare a aprobărilor prealabile necesare tranzitării teritoriului acestor state.

(1) Bunurile cetățenilor români pierdute, furate sau rămase în străinătate în urma deceselor proprietarilor, care sunt recuperate pe teritoriul statelor acreditare de autoritățile locale sau de alte persoane fizice ori juridice, iar ulterior sunt puse la dispoziția misiunilor diplomatice sau a oficiilor consulare de carieră, se restituie de către diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari proprietarilor sau, după caz, moștenitorilor acestora, cu excepția documentelor oficiale eliberate de autoritățile și de celelalte instituții publice române, precum documentele de călătorie, actele de identitate, permisele de conducere sau certificatele de înmatriculare a vehiculelor, care se transmit organelor emitente.

(2) În termen de 10 zile de la data la care misiunea diplomatică sau oficiul consular a intrat în posesia bunurilor prevăzute la alin. (1) ori, după caz, de la data identificării proprietarilor sau a moștenitorilor lor, aceștia sunt notificați în scris de către diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari cu privire la necesitatea întreprinderii, în termenul prevăzut la alin. (5) , a demersurilor adecvate pentru preluarea bunurilor de la sediul misiunii diplomatice ori al oficiului consular de carieră depozitar sau pentru expedierea bunurilor către persoanele în cauză, pe cheltuiala acestora. La data transmiterii notificării respective, la sediul și pe pagina de internet a misiunii diplomatice sau a oficiului consular de carieră depozitar se afișează un anunț corespunzător privind bunul recuperat, cu menționarea tuturor elementelor necesare pentru descrierea acestuia.

(3) Pentru identificarea pe teritoriul României a domiciliului sau a reședinței proprietarilor bunurilor prevăzute la alin. (1) ori a moștenitorilor lor, misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră cooperează, după caz, cu structurile de specialitate ale Ministerului Afacerilor Interne, în scopul efectuării verificărilor necesare în bazele de date gestionate la nivelul acestora, și cu Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, în scopul interogării registrelor naționale notariale relevante. Dacă în evidențele autorităților române nu figurează domiciliul sau reședința proprietarilor ori a moștenitorilor acestora, se face o mențiune corespunzătoare în anunțul afișat la sediul și pe pagina de internet a misiunii diplomatice sau a oficiului consular de carieră depozitar.

(4) Dacă pentru păstrarea bunurilor sunt necesare cheltuieli din partea misiunii diplomatice sau a oficiului consular de carieră depozitar, acestea se suportă din bugetul Ministerului Afacerilor Externe și se recuperează de la proprietari sau, după caz, de la moștenitorii lor, odată cu restituirea bunurilor.

(5) Bunurile care nu sunt revendicate de persoanele îndreptățite în termen de un an de la data transmiterii notificării scrise și a afișării anunțului prevăzut la alin. (2) intră în proprietatea privată a statului și se valorifică potrivit legii, cu excepția bunurilor de valoare foarte redusă, care se distrug de către misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră depozitar pe plan local, pe bază de proces-verbal.