Legea 62/2019 · 45 articole
(1) Activitatea consulară se desfășoară potrivit legii române și instrucțiunilor elaborate de Ministerul Afacerilor Externe în aplicarea acestora, prevederilor legislației Uniunii Europene, normelor de drept internațional și practicii internaționale în materie, cu respectarea reglementărilor interne și a uzanțelor statelor acreditare.
(2) În cadrul activității consulare, membrii personalului consular cooperează, după caz, cu omologii din statele membre ale Uniunii Europene.
În vederea extinderii cadrului juridic bilateral și multilateral al României, diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari sprijină, prin demersuri pe lângă autoritățile statelor acreditare, încheierea de către România a unor tratate și înțelegeri internaționale, cu respectarea legislației Uniunii Europene și a normelor de drept internațional.
(1) La misiunile diplomatice și la oficiile consulare de carieră în a căror circumscripție nu își desfășoară activitatea consilieri economici trimiși în misiune în străinătate de către ministerul de resort, diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari sprijină comerțul și cooperarea economică prin acțiuni de prospectare și promovare în mediul de afaceri sau de comunicare publică a intereselor românești, asigurând condiții favorabile operatorilor economici români și dezvoltării ansamblului relațiilor bilaterale cu statele de reședință. Ei nu au dreptul să acționeze ca operatori economici ori să desfășoare activități cu caracter lucrativ.
(2) În activitatea specifică, diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari sprijină cercurile de afaceri, societățile comerciale și celelalte companii străine să facă investiții de capital în România, să înființeze reprezentanțe pe teritoriul statului român, să încurajeze exporturile de produse românești, să dezvolte cooperarea economică și tehnico-științifică.
În domeniile cultural, științific și mediatic, diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari sprijină derularea acordurilor culturale și programele de aplicare a acestora, promovează cunoașterea și prezentarea valorilor culturii, științei și învățământului românesc, facilitează participarea la manifestări în statele acreditare, precum festivaluri, congrese, reuniuni, expoziții sau târguri de carte.
(1) Activitatea de informare consulară are drept scop promovarea și apărarea intereselor naționale, înfăptuirea obiectivelor politicii externe a statului român, precum și favorizarea participării României la viața internațională.
(2) Activitatea de informare consulară trebuie să contribuie la aplicarea unitară a legislației Uniunii Europene, la extinderea cadrului juridic bilateral și multilateral, la asigurarea dreptului cetățenilor români la tratament egal cu cetățenii altor state, inclusiv la liberă circulație.
Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari țin evidența cetățenilor români domiciliați sau rezidenți în statele acreditare, care se înregistrează la misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră, potrivit legii. De asemenea, sunt luați în evidență și cetățenii români aflați în statele acreditare pentru șederi de scurtă durată, care se înregistrează voluntar la misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră, în vederea facilitării eventualelor demersuri de asistență și protecție consulară.
(1) Misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră prestează servicii consulare la cererea cetățenilor români și, după caz, a cetățenilor străini și a apatrizilor, în condițiile și în limitele stabilite de legea română, de legislația Uniunii Europene și de normele de drept internațional aplicabile, cu respectarea reglementărilor interne ale statelor acreditare.
(2) Serviciile consulare destinate cetățenilor români pot fi prestate și la solicitarea apatrizilor cu domiciliul în România sau a străinilor beneficiari ai statutului de refugiat ori ai protecției subsidiare acordate de România, în limitele prevăzute de lege și în măsura în care reglementările interne ale statului de reședință nu se opun.
(3) Cererea de servicii consulare se depune personal sau, după caz, se transmite în format electronic.
(4) În funcție de tipul de serviciu consular solicitat și de opțiunea titularului cererii, documentele eliberate în cadrul activității consulare se ridică personal sau, după caz, se expediază prin servicii de curierat, cu suportarea cheltuielilor de expediție de către solicitanți, ori se transmit în format electronic, după ce au fost emise și semnate cu semnătură electronică calificată.
(5) Categoriile de servicii consulare care se pot solicita, respectiv presta în format electronic, documentele eliberate care se pot expedia prin servicii de curierat, procedura de depunere și soluționare a cererilor respective, precum și orice alte aspecte conexe se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor externe.
(1) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari îndeplinesc, la cerere, formalitățile prevăzute în Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată , cu modificările și completările ulterioare, în cadrul procedurilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române în temeiul prevederilor art. 8¹, 10 și 11 din această lege, precum și în cadrul procedurii de renunțare la cetățenia română.
(2) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari preiau și soluționează, cu sprijinul, după caz, al autorităților române competente, cereri de verificare a statutului juridic al persoanelor fizice în raport cu statul român.
(3) În cazul în care un solicitant depune o cerere pentru prestarea unui serviciu consular, altul decât cel prevăzut la alin. (2) , dar nu poate dovedi deținerea cetățeniei române, iar o astfel de dovadă este necesară pentru soluționarea cererii respective, diplomatul cu atribuții consulare sau funcționarul consular competent efectuează în prealabil, din oficiu, verificările necesare, cu sprijinul, după caz, al autorităților române abilitate.
(1) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari îndeplinesc procedurile și actele notariale prevăzute în competența misiunilor diplomatice și a oficiilor consulare de carieră la art. 18 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, republicată .
(2) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari pot efectua traduceri și pot aduce la cunoștința părților care nu vorbesc limba română conținutul înscrisurilor notariale întocmite în cadrul activității consulare, atunci când cunosc limba străină în care sau din care se efectuează traducerea, respectiv limba străină înțeleasă de părți.
(3) Metodologia de exercitare a atribuțiilor notariale de către misiunile diplomatice și oficiile consulare se stabilește prin ordin comun al ministrului afacerilor externe și al ministrului justiției.
(1) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari întocmesc acte de stare civilă, eliberează în baza lor certificate de stare civilă, preiau cereri pentru înscrierea de mențiuni în actele de stare civilă, precum și pentru procurarea din România a duplicatelor certificatelor de stare civilă, în condițiile prevăzute de Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată , cu modificările ulterioare, și de celelalte reglementări aplicabile în materie de stare civilă.
(2) Cetățenii români care doresc să încheie căsătorii în fața unor autorități străine pot solicita misiunilor diplomatice și oficiilor consulare autentificarea unor declarații notariale pe propria răspundere, prin care viitorii soți de cetățenie română declară că îndeplinesc condițiile de fond cerute de legea română pentru încheierea unei căsătorii valabile. Aceste declarații au valoarea unei dovezi de celibat.
(3) La cerere, diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari pot elibera, pe lângă declarațiile notariale prevăzute la alin. (2) , certificate de cutumă în cuprinsul cărora sunt enumerate condițiile de fond cerute de legea română pentru încheierea unei căsătorii valabile.
Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari primesc cereri și eliberează pașapoarte și alte documente de călătorie cetățenilor români, străinilor beneficiari ai statutului de refugiat sau ai protecției subsidiare acordate de România și membrilor de familie ai acestora pentru care s-a solicitat reunificarea sau reîntregirea familiei, apatrizilor cu domiciliul în România, precum și cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, cu aprobarea prealabilă, după caz, a autorităților române, respectiv a autorităților din statul membru al cărui cetățean este solicitantul, în condițiile prevăzute de Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și, după caz, de legislația Uniunii Europene.
Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari primesc cereri și îndeplinesc formalitățile prevăzute de lege în cadrul procedurilor de eliberare a cărților de identitate și a cărților electronice de identitate, în condițiile stabilite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari primesc cereri și acordă vize, în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată , cu modificările și completările ulterioare, de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și a cetățenilor Confederației Elvețiene, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de legislația Uniunii Europene și de acordurile încheiate cu state terțe de Uniunea Europeană sau, după caz, de România.
(1) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari primesc cereri și îndeplinesc formalitățile necesare pentru procurarea de acte judiciare și extrajudiciare din țară sau din străinătate, în condițiile prevăzute de lege, de convențiile internaționale aplicabile, de reglementările interne și de practica statelor acreditare.
(2) Pentru actele procurate în condițiile prevăzute la alin. (1) , diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari pot intermedia, după caz, îndeplinirea formalităților de aplicare pe aceste acte a apostilei prevăzute de Convenția cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin Ordonanța Guvernului nr. 66/1999 , aprobată prin Legea nr. 52/2000 , cu modificările ulterioare.
(3) În cazul actelor procurate din străinătate, dacă autoritățile străine competente percep anumite taxe sau tarife pentru eliberarea sau aplicarea apostilei pe actele respective, solicitanții pot achita sumele aferente prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe.
(1) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari eliberează, la cerere, adeverințe care atestă autenticitatea permiselor de conducere românești și valabilitatea dreptului de a conduce acordat de autoritățile române, dacă dreptul de a conduce nu este grevat de suspendări sau anulări care necesită clarificări la instituțiile române competente.
(2) În vederea eliberării adeverințelor prevăzute la alin. (1) , misiunile diplomatice și oficiile consulare primesc sau, după caz, accesează în Registrul național de evidență a permiselor de conducere și a vehiculelor înmatriculate, constituit de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, informații privind datele de identificare ale titularului permisului de conducere românesc, permisul de conducere, precum și starea dreptului de a conduce.
Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari eliberează, la cerere, adeverințe cu valoarea juridică a unui certificat de cazier judiciar, în condițiile prevăzute la art. 29 din Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari prestează, în condițiile prevăzute de lege, următoarele servicii consulare în materie de navigație maritimă și fluvială:
a) prelungirea valabilității carnetelor de marinar;
b) prelungirea valabilității actului de convenție al unei nave;
c) certificarea modificărilor survenite în rolul de echipaj al navelor, inclusiv schimbarea comandantului de navă;
d) înregistrarea și vizarea protestului de mare, a jurnalului de bord și a jurnalului de mașini;
e) eliberarea permisului provizoriu de naționalitate, pentru navele construite în străinătate, achiziționate sau cărora li se schimbă clasa.
Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari eliberează, la cerere, pașapoarte mortuare pentru autorizarea transportului funerar către România al persoanelor de cetățenie sau de origine română, decedate în străinătate, în vederea înhumării pe teritoriul României, în condițiile prevăzute de Legea nr. 102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare, precum și de convențiile internaționale la care România este parte.
Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari realizează, la cerere, formalitățile de identificare a persoanelor fizice necesare în cadrul procedurii de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță, în condițiile stabilite de Ministerul Afacerilor Externe cu Ministerul Finanțelor Publice.
Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari eliberează, la cerere, certificate de legislație cuprinzând extrase din dispozițiile legii române, în vederea prezentării la autoritățile statelor acreditare.
Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari eliberează, la cerere, în limitele competențelor de specialitate, adeverințe privind procedurile consulare îndeplinite, în vederea prezentării la autoritățile române sau ale statelor acreditare.
(1) Misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României acordă protecție consulară, la cerere sau din oficiu, cetățenilor români aflați în străinătate, în limitele admise de lege, de normele și principiile de drept internațional și cu respectarea reglementărilor interne ale statelor acreditare.
(2) Protecția consulară se acordă în următoarele situații:
a) crize consulare ce constau în situații determinate de calamități naturale, conflicte armate, atentate teroriste, alte dezastre și incidente care, prin natura lor, afectează simultan un număr semnificativ de persoane, printre care se află și cetățeni români sau ai altor state membre ale Uniunii Europene, ori generează riscuri majore de securitate la adresa acestora;
b) cazuri individuale de boli grave, spitalizări, decese, accidente, pierdere, furt sau distrugere a documentelor de călătorie, a biletelor de călătorie, a mijloacelor bănești, a permiselor de conducere și a certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor, minori neînsoțiți sau supuși unor măsuri de protecție instituțională în străinătate, măsuri sau pedepse privative de libertate, limitarea în orice alt mod a libertății personale, victime ale unor infracțiuni săvârșite în străinătate, alte incidente similare și situații de urgență care necesită ajutor la nivel consular.
(3) În situațiile de criză consulară prevăzute la alin. (2) lit. a) , misiunile diplomatice și oficiile consulare acordă protecție consulară și următoarelor categorii de membri de familie străini ai cetățenilor români, în limitele prevăzute de normele și principiile de drept internațional și de legea națională a persoanelor în cauză: soțul/soția, ascendenții și descendenții de gradul I ai cetățenilor români.
În situațiile de criză consulară prevăzute la art. 41 alin. (2) lit. a) , acțiunile prin care diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari acordă protecție consulară includ măsurile de sprijin pentru:
a) evacuarea din regiunea calamitată sau afectată de alte dezastre;
b) repatriere, după caz;
c) asigurarea transportului și a cazării cu titlu provizoriu, până la repatriere sau până la relocarea într-o zonă sigură;
d) asigurarea utilităților de primă necesitate, precum hrană, îmbrăcăminte, medicamente și asistență medicală în regim de urgență.
(1) În vederea gestionării situațiilor de criză consulară prevăzute la art. 41 alin. (2) lit. a) , la nivelul Centralei Ministerului Afacerilor Externe se organizează Centrul de crize consulare, fără afectarea încadrării cu personal a ministerului.
(2) La activitatea Centrului de crize consulare participă membri ai conducerii Ministerului Afacerilor Externe, ai departamentului de specialitate și, după caz, ai altor structuri ale ministerului. În funcție de specificul cazurilor gestionate, Centrul de crize consulare cooperează cu alte autorități și instituții publice, reprezentanții acestora putând fi invitați să participe la activitățile din cadrul centrului.
(3) În cadrul demersurilor de protecție consulară pentru gestionarea crizelor consulare, Ministerul Afacerilor Externe poate dispune deplasarea de urgență în străinătate, la fața locului, a unor echipe consulare mobile compuse din angajați din Centrala ministerului sau din membri ai personalului consular de la alte misiuni diplomatice sau oficii consulare de carieră.
(4) Organizarea și funcționarea Centrului de crize consulare se reglementează prin ordin al ministrului afacerilor externe.
În situațiile deosebite prevăzute la art. 41 alin. (2) lit. b) , acțiunile prin care diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari acordă protecție consulară includ, în limitele legii, după caz:
a) sprijin pentru repatriere;
b) sesizarea autorităților competente din statele acreditare și din România;
c) obținerea de la autoritățile locale competente a unor informații oficiale privind procedurile declanșate de către acestea pentru investigarea și soluționarea situațiilor semnalate;
d) consilierea cetățenilor români cu privire la procedurile legale necesare;
e) punerea la dispoziția cetățenilor români, cu titlu de recomandare, a coordonatelor de contact ale unor avocați specializați pe legislația locală și cu licență de practică la autoritățile locale, precum și a unor traducători și interpreți autorizați pe plan local;
f) sprijin pentru identificarea și înștiințarea, prin intermediul autorităților abilitate, a familiilor din țară ale cetățenilor români în cauză.
În cazul decesului unui cetățean român în străinătate, pe lângă demersurile prevăzute la art. 44 , diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari intervin, după caz, la autoritățile locale competente pentru îndeplinirea formalităților legale aferente, inclusiv pentru procurarea certificatului medical constatator al decesului sau a raportului de autopsie și pentru înregistrarea decesului la autoritățile locale competente, iar la cerere, pun la dispoziția familiei persoanei decedate, cu titlu de recomandare, coordonatele de contact ale unor societăți de pompe funebre autorizate să efectueze transporturi funerare internaționale.
În cazul unui cetățean român spitalizat în străinătate, diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari efectuează demersuri pentru facilitarea transferului pacientului în România printr-un transport asistat medical, în vederea internării întro unitate spitalicească din țară, numai cu acordul personalului medical curant și cu aprobarea autorităților și instituțiilor medicale competente din România și din străinătate.
(1) Atunci când cetățenii români nu își pot apăra drepturile sau interesele într-o procedură judiciară derulată în statul acreditar, din cauza absenței sau din orice altă cauză, diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari sprijină, sub rezerva și în limitele impuse de reglementările interne ale statului acreditar, reprezentarea adecvată în fața instanțelor judecătorești, prin următoarele demersuri:
a) punerea la dispoziție, cu titlu de recomandare, a coordonatelor de contact ale unor avocați specializați pe legislația locală și cu licență de practică în statul acreditar;
b) asigurarea, în calitatea oficială pe care o dețin, a reprezentării directe, exclusiv pentru a solicita adoptarea de măsuri provizorii în vederea apărării drepturilor și intereselor cetățenilor români.
(2) Reprezentarea în condițiile prevăzute la alin. (1) încetează de îndată ce cetățeanul român în cauză și-a desemnat un mandatar sau își asigură personal apărarea propriilor drepturi și interese.
(1) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari comunică direct cu cetățenii români supuși unor măsuri sau pedepse privative de libertate în străinătate, cu respectarea convențiilor internaționale și a reglementărilor interne ale statelor acreditare, precum și cu acordul cetățenilor români în cauză.
(2) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari pot vizita cetățenii români supuși unor măsuri sau pedepse privative și pot interveni la autoritățile locale pentru numirea de avocați din oficiu și de interpreți, precum și pentru ca aceștia să se bucure de drepturile procesuale prevăzute de legislația locală și de un regim de detenție adecvat și nediscriminatoriu.
(1) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari intervin la autoritățile locale pentru instituirea măsurilor de protecție corespunzătoare în beneficiul minorilor și al incapabililor, cetățeni români aflați pe teritoriul statelor acreditare.
(2) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari sesizează autoritățile române competente cu privire la situația minorilor de cetățenie română aflați neînsoțiți sau supuși unor măsuri de protecție instituțională pe teritoriul statelor acreditante, iar atunci când autoritățile române competente decid repatrierea minorilor în cauză, comunică deciziile respective autorităților statelor acreditante și, în cooperare cu acestea, iau măsurile necesare pentru organizarea repatrierii.
Ministerul Afacerilor Externe asigură, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor externe, finanțarea acțiunilor de reacție rapidă și a altor operațiuni necesare în vederea gestionării crizelor consulare prevăzute la art. 41 alin. (2) lit. a) , precum și a alertelor consulare instituite în mod preventiv, vizând situațiile cu potențial de risc major, specific crizelor consulare, pentru cetățenii români care călătoresc în străinătate, în limita fondurilor aprobate cu această destinație în buget.
(1) La cererea cetățenilor români aflați în situațiile prevăzute la art. 41 alin. (2) lit. b) , care nu dispun de mijloace financiare și nu pot primi în timp util ajutor material de la familii, asigurători, angajatori sau alte persoane, misiunile diplomatice și oficiile consulare pot suporta cheltuielile strict necesare pentru gestionarea situațiilor respective, la care se adaugă, după caz, taxele și celelalte tarife aferente serviciilor consulare, prevăzute de lege, pe baza unui angajament de rambursare scris, în formă autentică, prin care solicitanții se obligă să restituie ulterior sumele în cauză. Dispozițiile art. 73¹ din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător.
(2) Misiunile diplomatice și oficiile consulare nu pot suporta cheltuieli având ca obiect:
a) despăgubiri civile, pensii alimentare, amenzi contravenționale sau penale și orice alte obligații stabilite în sarcina persoanelor în cauză;
b) repararea mijloacelor de transport sau tractarea acestora;
c) spitalizare și alte îngrijiri medicale, în situația în care astfel de cheltuieli revin în sarcina unor parteneri externi.
(3) Angajamentul de rambursare prevăzut la alin. (1) poate fi dat și de un membru al familiei solicitantului sau de o altă persoană domiciliată în România.
(4) Angajamentul de rambursare se autentifică, în străinătate, de către misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră, iar în țară, de către notarii publici.
(5) Sumele avansate sau cheltuite de misiunile diplomatice și de oficiile consulare, în condițiile prezentului articol, se recuperează în România, în valută, în maximum 60 de zile de la data semnării angajamentului de plată, astfel:
a) de la beneficiari;
b) de la alte persoane domiciliate în România care s-au obligat prin angajamentul de rambursare să restituie sumele respective.
(6) Cu sumele în valută, recuperate în condițiile prevăzute la alin. (5) , Ministerul Afacerilor Externe își reîntregește fondurile alocate în acest scop, pentru anul calendaristic respectiv. În cazul în care recuperarea sumelor se face în anii următori, acestea se recuperează potrivit prevederilor art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 275/2008 , cu modificările și completările ulterioare.
(7) Dacă persoanele în cauză nu restituie sumele datorate în termenul prevăzut la alin. (5) , Ministerul Afacerilor Externe va transmite organelor fiscale centrale angajamentul de rambursare, care constituie titlu executoriu, însoțit de o cerere de recuperare în care se face conversia în lei a sumei de recuperat, în vederea recuperării debitului în conformitate cu prevederile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , cu modificările și completările ulterioare. Debitul va fi calculat la cursul în lei al valutei de referință din ziua transmiterii titlului executoriu către organele fiscale centrale.
(8) Sumele recuperate potrivit alin. (7) de către organele fiscale centrale se fac venit la bugetul de stat.
(9) Concomitent cu transmiterea debitului la organele fiscale centrale, Ministerul Afacerilor Externe înregistrează suma respectivă în contul de cheltuieli.
(1) Misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României acordă protecție consulară cetățenilor nereprezentați, în înțelesul art. 2 lit. m) , în aceleași condiții ca și cetățenilor români. Protecția consulară acordată în astfel de cazuri include prestarea serviciului consular de eliberare a documentelor de călătorie provizorii, potrivit prevederilor Deciziei 96/409/PESC a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, din 25 iunie 1996 de instituire a unui document de călătorie provizoriu, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 168 din 6 iulie 1996.
(2) Misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României acordă protecție consulară membrilor de familie ai cetățenilor nereprezentați ai statelor membre ale Uniunii Europene, care nu sunt ei înșiși cetățeni ai Uniunii Europene și care îi însoțesc pe cetățenii nereprezentați în state terțe, în aceleași condiții ca și membrilor de familie ai cetățenilor români, care nu sunt ei înșiși cetățeni ai Uniunii Europene, conform legislației în vigoare.
(3) Cetățenii nereprezentați, solicitanți ai protecției consulare, fac dovada cetățeniei unui stat membru al Uniunii Europene prin prezentarea unui pașaport valabil sau a unei cărți de identitate valabile.
(4) Dacă cetățeanul nereprezentat nu poate prezenta un pașaport valabil sau o carte de identitate valabilă, cetățenia sa poate fi dovedită prin orice alte mijloace, după caz, inclusiv prin consultarea autorităților din statul membru al cărui resortisant susține că este solicitantul.
(5) Pentru membrii de familie menționați la alin. (2) , identitatea și existența relației de familie pot fi dovedite prin prezentarea unui pașaport valabil sau a unei cărți de identitate valabile, însoțite de certificatul de stare civilă corespunzător, sau, după caz, prin orice alte mijloace, inclusiv prin consultarea autorităților din statul de origine sau din statul membru ai căror resortisanți sunt cetățenii nereprezentați.
(1) Atunci când misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României primesc o cerere de protecție consulară din partea unui cetățean nereprezentat ori sunt informate, direct sau prin orice altă autoritate publică română, cu privire la cazul unui cetățean nereprezentat aflat într-una din situațiile prevăzute la art. 41 alin. (2) , Ministerul Afacerilor Externe consultă fără întârziere ministerul afacerilor externe al statului membru al cărui resortisant susține că este persoana sau, după caz, direct ambasada sau consulatul competent al statului membru respectiv, furnizându-le toate informațiile relevante disponibile, inclusiv cu privire la identitatea persoanei în cauză și la eventualele costuri ale protecției consulare și cu privire la membrii de familie care necesită, de asemenea, protecție consulară. Cu excepția cazurilor urgente, această consultare are loc anterior furnizării de protecție consulară cetățeanului nereprezentat. Misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României facilitează schimbul de informații între cetățeanul nereprezentat și autoritățile din statul membru al cărui resortisant este acesta.
(2) La solicitarea statului membru al cărui resortisant este cetățeanul nereprezentat, misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României care și-au asumat exercitarea protecției consulare pentru acesta transmit cererea sa ori transferă cazul statului membru al cărui resortisant este cetățeanul nereprezentat, în vederea preluării protecției consulare în conformitate cu propria legislație națională. Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României încetează să se mai ocupe de gestionarea cazului de îndată ce statul membru al cărui resortisant este cetățeanul nereprezentat confirmă că îi furnizează protecție consulară.
(3) În cazul în care un cetățean român nereprezentat într-o țară terță solicită protecție consulară altui stat membru al Uniunii Europene, Ministerul Afacerilor Externe furnizează autorităților diplomatice și consulare ale statului solicitat toate informațiile relevante și asigură contactele necesare cu membrii săi de familie, cu alte persoane sau cu alte autorități române abilitate să sprijine demersurile de protecție consulară.
(4) În situația prevăzută la alin. (3) , dacă România este în măsură să asigure prin mijloace proprii protecție consulară adecvată cetățeanului român nereprezentat și, după caz, membrilor săi de familie, Ministerul Afacerilor Externe va solicita statului membru implicat transmiterea cererii sau transferarea cazului, în vederea preluării de către statul român a protecției consulare pentru aceste persoane.
(5) Cu aprobarea prealabilă a Ministerului Afacerilor Externe și fără a aduce atingere acordurilor permanente de reprezentare consulară prevăzute la art. 5 lit. a) , misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României pot încheia cu reprezentanțele celorlalte state membre ale Uniunii Europene, acreditate în aceleași țări terțe, acorduri practice privind distribuirea responsabilităților referitoare la furnizarea de protecție consulară pentru cetățenii nereprezentați. Ministerul Afacerilor Externe informează Comisia Europeană și Serviciul European de Acțiune Externă cu privire la încheierea unor astfel de acorduri și asigură publicitatea lor, ca măsură de transparență în beneficiul cetățenilor nereprezentați.
(6) În situația în care a fost încheiat un acord practic, astfel cum este prevăzut la alin. (5) , misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României redirecționează, după caz, cererea de protecție consulară a cetățeanului nereprezentat către misiunea diplomatică sau oficiul consular competent potrivit acordului practic, cu excepția cazului în care protecția consulară ar fi astfel afectată, în special dacă urgența problemei impune o acțiune imediată din partea misiunii diplomatice sau a oficiului consular de carieră al României.
(7) În absența acordurilor practice prevăzute la alin. (5) , dacă un cetățean nereprezentat solicită simultan protecție consulară pentru aceeași situație misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale mai multor state membre ale Uniunii Europene, inclusiv ale României, misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră român sesizat se consultă cu reprezentanțele celorlalte state membre solicitate, pentru a stabili modalitatea de acordare a protecției consulare în favoarea cetățeanului nereprezentat.
(1) Ministerul Afacerilor Externe cooperează și se coordonează cu autoritățile diplomatice și consulare ale celorlalte state membre și cu Uniunea Europeană, pentru a asigura protecția consulară a cetățenilor nereprezentați. Ministerul Afacerilor Externe comunică punctele de contact relevante în acest sens Serviciului European de Acțiune Externă, prin intermediul paginii de internet securizate a organismului european.
(2) Misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României cooperează local și își coordonează acțiunile și planurile locale pentru situații de urgență împreună cu misiunile diplomatice și oficiile consulare ale altor state membre și cu delegațiile Uniunii Europene, pentru a se asigura că cetățenii nereprezentați beneficiază de protecție consulară, inclusiv în cazul unei crize consulare. Cooperarea locală are în vedere participarea la reuniunile cu misiunile diplomatice și oficiile consulare ale altor state membre și cu delegațiile Uniunii Europene, prezidate de către un reprezentant al unui stat membru, în strânsă cooperare cu delegația Uniunii Europene, dacă statele membre nu convin altfel, reuniuni care includ schimburi periodice de informații privind aspecte relevante pentru cetățenii nereprezentați și, după caz, încheierea acordurilor practice prevăzute la art. 53 alin. (5) .
(3) În cazul declanșării unei crize consulare într-o țară terță, misiunea diplomatică și oficiile consulare ale României cooperează îndeaproape cu misiunile diplomatice și oficiile consulare ale celorlalte state membre și cu delegația Uniunii Europene acreditată pe plan local, pentru a asigura o asistență eficientă cetățenilor nereprezentați, informând în timp util cu privire la capacitățile de evacuare disponibile și solicitând sprijin, după caz, din partea echipelor de intervenție existente la nivelul Uniunii Europene, inclusiv experți consulari, în special din statele membre nereprezentate.
(4) Dacă România îndeplinește rolul de stat-pilot sau coordonează acțiunile de protecție consulară pe teritoriul unui stat terț, misiunea diplomatică și oficiile consulare de carieră ale României din statul de reședință răspund de coordonarea asistenței furnizate cetățenilor nereprezentați, cu sprijinul celorlalte state membre în cauză, al delegației Uniunii Europene și al Serviciului European de Acțiune Externă. După caz, Ministerul Afacerilor Externe poate solicita sprijinul structurilor de gestionare a crizelor din cadrul Serviciului European de Acțiune Externă și al Mecanismului de Protecție Civilă al Uniunii Europene.
(5) Dacă România nu face parte din statele membre care coordonează acțiunile de protecție consulară, Ministerul Afacerilor Externe transmite toate informațiile relevante privind cetățenii români nereprezentați amenințați sau afectați de o criză consulară statului-pilot sau statului membru ori statelor membre care coordonează aceste acțiuni pe plan local.
(1) Acțiunile de protecție consulară întreprinse de misiunile diplomatice și de oficiile consulare de carieră ale României în favoarea cetățenilor nereprezentați și a membrilor lor de familie, care nu sunt ei înșiși cetățeni ai Uniunii Europene, în situațiile de criză consulară prevăzute la art. 41 alin. (2) lit. a) , se realizează în limitele permise de competențele personalului consular român.
(2) Dacă un cetățean nereprezentat al altui stat membru solicită unei misiuni diplomatice sau unui oficiu consular de carieră al României acordarea de protecție consulară în situațiile prevăzute la art. 41 alin. (2) lit. b) , prin demersuri care implică anumite costuri, iar persoana în cauză nu este în măsură să suporte costurile aferente, misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României va solicita cetățeanului nereprezentat asumarea obligației de rambursare către statul membru al cărui cetățean este a costurilor care ar fi suportate, în aceleași condiții, de cetățenii români, prin semnarea unui angajament de rambursare, conform formularelor prevăzute în anexa nr. 1 .
(3) În situația prevăzută la alin. (2) , inclusiv în cazul arestului sau detenției pentru care demersurile de protecție consulară implică cheltuieli neobișnuit de ridicate, dar esențiale și justificate, legate de deplasare, cazare sau servicii de traducere, Ministerul Afacerilor Externe va solicita rambursarea cheltuielilor aferente statului membru al cărui resortisant este cetățeanul nereprezentat, utilizând formularul prevăzut în anexa nr. 2 , pe baza angajamentului de rambursare semnat de cetățeanul nereprezentat beneficiar, dacă prin înțelegerile sau acordurile încheiate între România și statul membru în cauză nu se prevede altfel.
(4) Dacă un cetățean român nereprezentat într-un stat terț a beneficiat de protecție consulară din partea misiunii diplomatice sau a oficiului consular al altui stat membru, iar acest stat solicită rambursarea costurilor aferente, inclusiv în cazurile de arest sau detenție prevăzute la alin. (3) , Ministerul Afacerilor Externe va efectua plata într-un interval rezonabil, fără a depăși 12 luni. În situațiile de criză consulară, prevăzute la art. 41 alin. (2) lit. a) , Ministerul Afacerilor Externe va da curs cererilor de rambursare ale celorlalte state membre, chiar dacă cetățenii români nereprezentați nu au semnat angajamente de rambursare.
(5) Sumele prevăzute la alin. (4) se recuperează, în România, de către Ministerul Afacerilor Externe, cu excepția cazului în care protecția consulară a fost acordată în una dintre situațiile de criză consulară prevăzute la art. 41 alin. (2) lit. a) , de la cetățeanul român beneficiar sau, dacă deplasarea în străinătate s-a efectuat în interes de serviciu, de la unitatea trimițătoare, într-un termen de 60 de zile de la data primirii solicitării de rambursare din partea statului membru care a acordat protecția consulară. Dispozițiile art. 51 alin. (7)-(9) se aplică în mod corespunzător, angajamentul de rambursare semnat de cetățeanul român beneficiar și transmis de statul membru în cauză constituind titlu executoriu.
Prevederile art. 52-55 nu sunt aplicabile oficiilor consulare ale României conduse de funcționari consulari onorifici. Ministerul Afacerilor Externe asigură informarea celorlalte state membre ale Uniunii Europene în acest sens.
Ministerul Afacerilor Externe furnizează Comisiei Europene toate informațiile relevante privind punerea în aplicare a prezentei legi, în scopul elaborării de către aceasta a raportului prevăzut la art. 19 alin. (1) din Directiva (UE) 2015/637 a Consiliului din 20 aprilie 2015 privind măsurile de coordonare și cooperare pentru facilitarea protecției consulare a cetățenilor nereprezentați ai Uniunii în țările terțe și de abrogare a Deciziei 95/553/CE.
Misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României acordă asistență consulară, din oficiu sau la cererea autorităților române și a persoanelor fizice sau juridice române, în limitele admise de lege, de normele și principiile de drept internațional și cu respectarea reglementărilor interne ale statelor acreditare.
(1) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari transmit pe cale diplomatică sau consulară, dacă prin convențiile internaționale la care România este parte nu s-a stabilit altfel, documentele emise în cadrul cooperării judiciare internaționale, precum cererile de extrădare, cererile de asistență judiciară internațională, cererile privind transferul persoanelor condamnate și documentația privind modalitatea de soluționare a acestor cereri.
(2) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari acordă asistență autorităților judiciare române în cadrul cooperării judiciare internaționale sau în comunicarea cu alte autorități ale statelor acreditare, în limitele competențelor instituționale, dacă prin lege, prin legislația Uniunii Europene sau prin convențiile internaționale la care România este parte nu sau stabilit alte mijloace de cooperare și comunicare.
(3) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari asigură comunicarea citațiilor și a celorlalte acte de procedură primite de la autoritățile judiciare române membrilor misiunilor diplomatice și ai oficiilor consulare ale României, funcționarilor români la organizațiile internaționale, precum și membrilor de familie ai acestora care locuiesc împreună cu ei.
(4) La solicitarea autorităților judiciare române competente, în cadrul procedurii de transfer în penitenciare din România al cetățenilor români condamnați în străinătate, diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari preiau acordul persoanelor în cauză, prin autentificarea unor declarații notariale de consimțământ, și îndeplinesc alte formalități necesare, după caz, în condițiile prevăzute de lege.
(1) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari acordă asistență consulară în domeniul transporturilor navale, aeriene, rutiere și feroviare, prin demersuri care vizează respectarea drepturilor și intereselor operatorilor de transport români, ale membrilor echipajelor și ale pasagerilor de cetățenie română, inclusiv în ceea ce privește mijloacele de transport înmatriculate în România și încărcătura aparținând statului român sau unor persoane fizice ori juridice române.
(2) În raporturile cu autoritățile portuare și aeroportuare, cu celelalte autorități locale competente și cu operatorii de transport, diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari intervin numai în măsura în care reglementările aplicabile pe plan local nu prevăd o modalitate de soluționare a situațiilor semnalate sau, deși o astfel de modalitate de soluționare este prevăzută, procedurile aferente nu pot fi declanșate din motive obiective ori se înregistrează întârzieri nejustificate în adoptarea unei soluții.
(3) În materie de navigație maritimă și fluvială, în cazul navelor de stat și al navelor militare care navighează sub pavilion românesc, diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari intermediază obținerea de la autoritățile competente ale statelor acreditare a aprobărilor prealabile necesare pentru intrarea și tranzitarea apelor teritoriale, a strâmtorilor și a canalelor internaționale, a altor cursuri de apă, precum și, după caz, pentru acostarea în porturile maritime și fluviale ale acestor state.
(4) În materie de navigație aeriană, în cazul aeronavelor române care execută zboruri necomerciale, precum cele prezidențiale, parlamentare, guvernamentale și alte zboruri oficiale, diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari intermediază obținerea de la autoritățile competente ale statelor acreditare a aprobărilor prealabile necesare pentru survolarea spațiului aerian și, după caz, pentru aterizarea pe teritoriul acestor state. În absența unor atașați militari, aceleași demersuri se întreprind și în cazul aeronavelor române care execută zboruri militare, precum cele destinate transportului de trupe, tehnică militară sau armament.
(5) În materie de transporturi internaționale feroviare și rutiere, de călători și de mărfuri, în cazul unor transporturi militare speciale, diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari intermediază obținerea de la autoritățile competente ale statelor acreditare a aprobărilor prealabile necesare tranzitării teritoriului acestor state.
Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari acționează pentru apărarea drepturilor și a intereselor patrimoniale ale statului român. În acest scop, ei intervin pe lângă autoritățile statelor acreditare în vederea dispunerii măsurilor de conservare și administrare a bunurilor, de clarificare a regimului lor juridic, de intabulare a dreptului de proprietate în registrele de la locul situării lor, iar în caz de litigii, recomandă avocați, sprijină pregătirea apărării, facilitează procurarea de documente oficiale și întreprind orice alte demersuri în limitele competențelor legale.
(1) Bunurile cetățenilor români pierdute, furate sau rămase în străinătate în urma deceselor proprietarilor, care sunt recuperate pe teritoriul statelor acreditare de autoritățile locale sau de alte persoane fizice ori juridice, iar ulterior sunt puse la dispoziția misiunilor diplomatice sau a oficiilor consulare de carieră, se restituie de către diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari proprietarilor sau, după caz, moștenitorilor acestora, cu excepția documentelor oficiale eliberate de autoritățile și de celelalte instituții publice române, precum documentele de călătorie, actele de identitate, permisele de conducere sau certificatele de înmatriculare a vehiculelor, care se transmit organelor emitente.
(2) În termen de 10 zile de la data la care misiunea diplomatică sau oficiul consular a intrat în posesia bunurilor prevăzute la alin. (1) ori, după caz, de la data identificării proprietarilor sau a moștenitorilor lor, aceștia sunt notificați în scris de către diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari cu privire la necesitatea întreprinderii, în termenul prevăzut la alin. (5) , a demersurilor adecvate pentru preluarea bunurilor de la sediul misiunii diplomatice ori al oficiului consular de carieră depozitar sau pentru expedierea bunurilor către persoanele în cauză, pe cheltuiala acestora. La data transmiterii notificării respective, la sediul și pe pagina de internet a misiunii diplomatice sau a oficiului consular de carieră depozitar se afișează un anunț corespunzător privind bunul recuperat, cu menționarea tuturor elementelor necesare pentru descrierea acestuia.
(3) Pentru identificarea pe teritoriul României a domiciliului sau a reședinței proprietarilor bunurilor prevăzute la alin. (1) ori a moștenitorilor lor, misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră cooperează, după caz, cu structurile de specialitate ale Ministerului Afacerilor Interne, în scopul efectuării verificărilor necesare în bazele de date gestionate la nivelul acestora, și cu Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, în scopul interogării registrelor naționale notariale relevante. Dacă în evidențele autorităților române nu figurează domiciliul sau reședința proprietarilor ori a moștenitorilor acestora, se face o mențiune corespunzătoare în anunțul afișat la sediul și pe pagina de internet a misiunii diplomatice sau a oficiului consular de carieră depozitar.
(4) Dacă pentru păstrarea bunurilor sunt necesare cheltuieli din partea misiunii diplomatice sau a oficiului consular de carieră depozitar, acestea se suportă din bugetul Ministerului Afacerilor Externe și se recuperează de la proprietari sau, după caz, de la moștenitorii lor, odată cu restituirea bunurilor.
(5) Bunurile care nu sunt revendicate de persoanele îndreptățite în termen de un an de la data transmiterii notificării scrise și a afișării anunțului prevăzut la alin. (2) intră în proprietatea privată a statului și se valorifică potrivit legii, cu excepția bunurilor de valoare foarte redusă, care se distrug de către misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră depozitar pe plan local, pe bază de proces-verbal.
Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari întreprind demersurile necesare pentru dezbaterea și lichidarea moștenirilor vacante din străinătate care se cuvin statului român.
Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari acordă asistență consulară, în condițiile prevăzute de lege, cetățenilor români care exercită activități lucrative în străinătate.