(1) Misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României acordă protecție consulară, la cerere sau din oficiu, cetățenilor români aflați în străinătate, în limitele admise de lege, de normele și principiile de drept internațional și cu respectarea reglementărilor interne ale statelor acreditare.
(2) Protecția consulară se acordă în următoarele situații:
a) crize consulare ce constau în situații determinate de calamități naturale, conflicte armate, atentate teroriste, alte dezastre și incidente care, prin natura lor, afectează simultan un număr semnificativ de persoane, printre care se află și cetățeni români sau ai altor state membre ale Uniunii Europene, ori generează riscuri majore de securitate la adresa acestora;
b) cazuri individuale de boli grave, spitalizări, decese, accidente, pierdere, furt sau distrugere a documentelor de călătorie, a biletelor de călătorie, a mijloacelor bănești, a permiselor de conducere și a certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor, minori neînsoțiți sau supuși unor măsuri de protecție instituțională în străinătate, măsuri sau pedepse privative de libertate, limitarea în orice alt mod a libertății personale, victime ale unor infracțiuni săvârșite în străinătate, alte incidente similare și situații de urgență care necesită ajutor la nivel consular.
(3) În situațiile de criză consulară prevăzute la alin. (2) lit. a) , misiunile diplomatice și oficiile consulare acordă protecție consulară și următoarelor categorii de membri de familie străini ai cetățenilor români, în limitele prevăzute de normele și principiile de drept internațional și de legea națională a persoanelor în cauză: soțul/soția, ascendenții și descendenții de gradul I ai cetățenilor români.