Protecția consulară acordată cetățenilor români

Azi

Legea 62/2019 · 11 articole

Articolul 41

(1) Misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României acordă protecție consulară, la cerere sau din oficiu, cetățenilor români aflați în străinătate, în limitele admise de lege, de normele și principiile de drept internațional și cu respectarea reglementărilor interne ale statelor acreditare.

(2) Protecția consulară se acordă în următoarele situații:

a) crize consulare ce constau în situații determinate de calamități naturale, conflicte armate, atentate teroriste, alte dezastre și incidente care, prin natura lor, afectează simultan un număr semnificativ de persoane, printre care se află și cetățeni români sau ai altor state membre ale Uniunii Europene, ori generează riscuri majore de securitate la adresa acestora;

b) cazuri individuale de boli grave, spitalizări, decese, accidente, pierdere, furt sau distrugere a documentelor de călătorie, a biletelor de călătorie, a mijloacelor bănești, a permiselor de conducere și a certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor, minori neînsoțiți sau supuși unor măsuri de protecție instituțională în străinătate, măsuri sau pedepse privative de libertate, limitarea în orice alt mod a libertății personale, victime ale unor infracțiuni săvârșite în străinătate, alte incidente similare și situații de urgență care necesită ajutor la nivel consular.

(3) În situațiile de criză consulară prevăzute la alin. (2) lit. a) , misiunile diplomatice și oficiile consulare acordă protecție consulară și următoarelor categorii de membri de familie străini ai cetățenilor români, în limitele prevăzute de normele și principiile de drept internațional și de legea națională a persoanelor în cauză: soțul/soția, ascendenții și descendenții de gradul I ai cetățenilor români.

Articolul 42

În situațiile de criză consulară prevăzute la art. 41 alin. (2) lit. a) , acțiunile prin care diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari acordă protecție consulară includ măsurile de sprijin pentru:

a) evacuarea din regiunea calamitată sau afectată de alte dezastre;

b) repatriere, după caz;

c) asigurarea transportului și a cazării cu titlu provizoriu, până la repatriere sau până la relocarea într-o zonă sigură;

d) asigurarea utilităților de primă necesitate, precum hrană, îmbrăcăminte, medicamente și asistență medicală în regim de urgență.

Articolul 43

(1) În vederea gestionării situațiilor de criză consulară prevăzute la art. 41 alin. (2) lit. a) , la nivelul Centralei Ministerului Afacerilor Externe se organizează Centrul de crize consulare, fără afectarea încadrării cu personal a ministerului.

(2) La activitatea Centrului de crize consulare participă membri ai conducerii Ministerului Afacerilor Externe, ai departamentului de specialitate și, după caz, ai altor structuri ale ministerului. În funcție de specificul cazurilor gestionate, Centrul de crize consulare cooperează cu alte autorități și instituții publice, reprezentanții acestora putând fi invitați să participe la activitățile din cadrul centrului.

(3) În cadrul demersurilor de protecție consulară pentru gestionarea crizelor consulare, Ministerul Afacerilor Externe poate dispune deplasarea de urgență în străinătate, la fața locului, a unor echipe consulare mobile compuse din angajați din Centrala ministerului sau din membri ai personalului consular de la alte misiuni diplomatice sau oficii consulare de carieră.

(4) Organizarea și funcționarea Centrului de crize consulare se reglementează prin ordin al ministrului afacerilor externe.

Articolul 44

În situațiile deosebite prevăzute la art. 41 alin. (2) lit. b) , acțiunile prin care diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari acordă protecție consulară includ, în limitele legii, după caz:

a) sprijin pentru repatriere;

b) sesizarea autorităților competente din statele acreditare și din România;

c) obținerea de la autoritățile locale competente a unor informații oficiale privind procedurile declanșate de către acestea pentru investigarea și soluționarea situațiilor semnalate;

d) consilierea cetățenilor români cu privire la procedurile legale necesare;

e) punerea la dispoziția cetățenilor români, cu titlu de recomandare, a coordonatelor de contact ale unor avocați specializați pe legislația locală și cu licență de practică la autoritățile locale, precum și a unor traducători și interpreți autorizați pe plan local;

f) sprijin pentru identificarea și înștiințarea, prin intermediul autorităților abilitate, a familiilor din țară ale cetățenilor români în cauză.

Articolul 45

În cazul decesului unui cetățean român în străinătate, pe lângă demersurile prevăzute la art. 44 , diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari intervin, după caz, la autoritățile locale competente pentru îndeplinirea formalităților legale aferente, inclusiv pentru procurarea certificatului medical constatator al decesului sau a raportului de autopsie și pentru înregistrarea decesului la autoritățile locale competente, iar la cerere, pun la dispoziția familiei persoanei decedate, cu titlu de recomandare, coordonatele de contact ale unor societăți de pompe funebre autorizate să efectueze transporturi funerare internaționale.

Articolul 46

În cazul unui cetățean român spitalizat în străinătate, diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari efectuează demersuri pentru facilitarea transferului pacientului în România printr-un transport asistat medical, în vederea internării întro unitate spitalicească din țară, numai cu acordul personalului medical curant și cu aprobarea autorităților și instituțiilor medicale competente din România și din străinătate.

Articolul 47

(1) Atunci când cetățenii români nu își pot apăra drepturile sau interesele într-o procedură judiciară derulată în statul acreditar, din cauza absenței sau din orice altă cauză, diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari sprijină, sub rezerva și în limitele impuse de reglementările interne ale statului acreditar, reprezentarea adecvată în fața instanțelor judecătorești, prin următoarele demersuri:

a) punerea la dispoziție, cu titlu de recomandare, a coordonatelor de contact ale unor avocați specializați pe legislația locală și cu licență de practică în statul acreditar;

b) asigurarea, în calitatea oficială pe care o dețin, a reprezentării directe, exclusiv pentru a solicita adoptarea de măsuri provizorii în vederea apărării drepturilor și intereselor cetățenilor români.

(2) Reprezentarea în condițiile prevăzute la alin. (1) încetează de îndată ce cetățeanul român în cauză și-a desemnat un mandatar sau își asigură personal apărarea propriilor drepturi și interese.

Articolul 48

(1) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari comunică direct cu cetățenii români supuși unor măsuri sau pedepse privative de libertate în străinătate, cu respectarea convențiilor internaționale și a reglementărilor interne ale statelor acreditare, precum și cu acordul cetățenilor români în cauză.

(2) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari pot vizita cetățenii români supuși unor măsuri sau pedepse privative și pot interveni la autoritățile locale pentru numirea de avocați din oficiu și de interpreți, precum și pentru ca aceștia să se bucure de drepturile procesuale prevăzute de legislația locală și de un regim de detenție adecvat și nediscriminatoriu.

Articolul 49

(1) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari intervin la autoritățile locale pentru instituirea măsurilor de protecție corespunzătoare în beneficiul minorilor și al incapabililor, cetățeni români aflați pe teritoriul statelor acreditare.

(2) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari sesizează autoritățile române competente cu privire la situația minorilor de cetățenie română aflați neînsoțiți sau supuși unor măsuri de protecție instituțională pe teritoriul statelor acreditante, iar atunci când autoritățile române competente decid repatrierea minorilor în cauză, comunică deciziile respective autorităților statelor acreditante și, în cooperare cu acestea, iau măsurile necesare pentru organizarea repatrierii.

Articolul 50

Ministerul Afacerilor Externe asigură, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor externe, finanțarea acțiunilor de reacție rapidă și a altor operațiuni necesare în vederea gestionării crizelor consulare prevăzute la art. 41 alin. (2) lit. a) , precum și a alertelor consulare instituite în mod preventiv, vizând situațiile cu potențial de risc major, specific crizelor consulare, pentru cetățenii români care călătoresc în străinătate, în limita fondurilor aprobate cu această destinație în buget.

Articolul 51

(1) La cererea cetățenilor români aflați în situațiile prevăzute la art. 41 alin. (2) lit. b) , care nu dispun de mijloace financiare și nu pot primi în timp util ajutor material de la familii, asigurători, angajatori sau alte persoane, misiunile diplomatice și oficiile consulare pot suporta cheltuielile strict necesare pentru gestionarea situațiilor respective, la care se adaugă, după caz, taxele și celelalte tarife aferente serviciilor consulare, prevăzute de lege, pe baza unui angajament de rambursare scris, în formă autentică, prin care solicitanții se obligă să restituie ulterior sumele în cauză. Dispozițiile art. 73¹ din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător.

(2) Misiunile diplomatice și oficiile consulare nu pot suporta cheltuieli având ca obiect:

a) despăgubiri civile, pensii alimentare, amenzi contravenționale sau penale și orice alte obligații stabilite în sarcina persoanelor în cauză;

b) repararea mijloacelor de transport sau tractarea acestora;

c) spitalizare și alte îngrijiri medicale, în situația în care astfel de cheltuieli revin în sarcina unor parteneri externi.

(3) Angajamentul de rambursare prevăzut la alin. (1) poate fi dat și de un membru al familiei solicitantului sau de o altă persoană domiciliată în România.

(4) Angajamentul de rambursare se autentifică, în străinătate, de către misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră, iar în țară, de către notarii publici.

(5) Sumele avansate sau cheltuite de misiunile diplomatice și de oficiile consulare, în condițiile prezentului articol, se recuperează în România, în valută, în maximum 60 de zile de la data semnării angajamentului de plată, astfel:

a) de la beneficiari;

b) de la alte persoane domiciliate în România care s-au obligat prin angajamentul de rambursare să restituie sumele respective.

(6) Cu sumele în valută, recuperate în condițiile prevăzute la alin. (5) , Ministerul Afacerilor Externe își reîntregește fondurile alocate în acest scop, pentru anul calendaristic respectiv. În cazul în care recuperarea sumelor se face în anii următori, acestea se recuperează potrivit prevederilor art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 275/2008 , cu modificările și completările ulterioare.

(7) Dacă persoanele în cauză nu restituie sumele datorate în termenul prevăzut la alin. (5) , Ministerul Afacerilor Externe va transmite organelor fiscale centrale angajamentul de rambursare, care constituie titlu executoriu, însoțit de o cerere de recuperare în care se face conversia în lei a sumei de recuperat, în vederea recuperării debitului în conformitate cu prevederile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , cu modificările și completările ulterioare. Debitul va fi calculat la cursul în lei al valutei de referință din ziua transmiterii titlului executoriu către organele fiscale centrale.

(8) Sumele recuperate potrivit alin. (7) de către organele fiscale centrale se fac venit la bugetul de stat.

(9) Concomitent cu transmiterea debitului la organele fiscale centrale, Ministerul Afacerilor Externe înregistrează suma respectivă în contul de cheltuieli.