(1) Atunci când cetățenii români nu își pot apăra drepturile sau interesele într-o procedură judiciară derulată în statul acreditar, din cauza absenței sau din orice altă cauză, diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari sprijină, sub rezerva și în limitele impuse de reglementările interne ale statului acreditar, reprezentarea adecvată în fața instanțelor judecătorești, prin următoarele demersuri:
a) punerea la dispoziție, cu titlu de recomandare, a coordonatelor de contact ale unor avocați specializați pe legislația locală și cu licență de practică în statul acreditar;
b) asigurarea, în calitatea oficială pe care o dețin, a reprezentării directe, exclusiv pentru a solicita adoptarea de măsuri provizorii în vederea apărării drepturilor și intereselor cetățenilor români.
(2) Reprezentarea în condițiile prevăzute la alin. (1) încetează de îndată ce cetățeanul român în cauză și-a desemnat un mandatar sau își asigură personal apărarea propriilor drepturi și interese.