(1) Atunci când misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României primesc o cerere de protecție consulară din partea unui cetățean nereprezentat ori sunt informate, direct sau prin orice altă autoritate publică română, cu privire la cazul unui cetățean nereprezentat aflat într-una din situațiile prevăzute la art. 41 alin. (2) , Ministerul Afacerilor Externe consultă fără întârziere ministerul afacerilor externe al statului membru al cărui resortisant susține că este persoana sau, după caz, direct ambasada sau consulatul competent al statului membru respectiv, furnizându-le toate informațiile relevante disponibile, inclusiv cu privire la identitatea persoanei în cauză și la eventualele costuri ale protecției consulare și cu privire la membrii de familie care necesită, de asemenea, protecție consulară. Cu excepția cazurilor urgente, această consultare are loc anterior furnizării de protecție consulară cetățeanului nereprezentat. Misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României facilitează schimbul de informații între cetățeanul nereprezentat și autoritățile din statul membru al cărui resortisant este acesta.
(2) La solicitarea statului membru al cărui resortisant este cetățeanul nereprezentat, misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României care și-au asumat exercitarea protecției consulare pentru acesta transmit cererea sa ori transferă cazul statului membru al cărui resortisant este cetățeanul nereprezentat, în vederea preluării protecției consulare în conformitate cu propria legislație națională. Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României încetează să se mai ocupe de gestionarea cazului de îndată ce statul membru al cărui resortisant este cetățeanul nereprezentat confirmă că îi furnizează protecție consulară.
(3) În cazul în care un cetățean român nereprezentat într-o țară terță solicită protecție consulară altui stat membru al Uniunii Europene, Ministerul Afacerilor Externe furnizează autorităților diplomatice și consulare ale statului solicitat toate informațiile relevante și asigură contactele necesare cu membrii săi de familie, cu alte persoane sau cu alte autorități române abilitate să sprijine demersurile de protecție consulară.
(4) În situația prevăzută la alin. (3) , dacă România este în măsură să asigure prin mijloace proprii protecție consulară adecvată cetățeanului român nereprezentat și, după caz, membrilor săi de familie, Ministerul Afacerilor Externe va solicita statului membru implicat transmiterea cererii sau transferarea cazului, în vederea preluării de către statul român a protecției consulare pentru aceste persoane.
(5) Cu aprobarea prealabilă a Ministerului Afacerilor Externe și fără a aduce atingere acordurilor permanente de reprezentare consulară prevăzute la art. 5 lit. a) , misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României pot încheia cu reprezentanțele celorlalte state membre ale Uniunii Europene, acreditate în aceleași țări terțe, acorduri practice privind distribuirea responsabilităților referitoare la furnizarea de protecție consulară pentru cetățenii nereprezentați. Ministerul Afacerilor Externe informează Comisia Europeană și Serviciul European de Acțiune Externă cu privire la încheierea unor astfel de acorduri și asigură publicitatea lor, ca măsură de transparență în beneficiul cetățenilor nereprezentați.
(6) În situația în care a fost încheiat un acord practic, astfel cum este prevăzut la alin. (5) , misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României redirecționează, după caz, cererea de protecție consulară a cetățeanului nereprezentat către misiunea diplomatică sau oficiul consular competent potrivit acordului practic, cu excepția cazului în care protecția consulară ar fi astfel afectată, în special dacă urgența problemei impune o acțiune imediată din partea misiunii diplomatice sau a oficiului consular de carieră al României.
(7) În absența acordurilor practice prevăzute la alin. (5) , dacă un cetățean nereprezentat solicită simultan protecție consulară pentru aceeași situație misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale mai multor state membre ale Uniunii Europene, inclusiv ale României, misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră român sesizat se consultă cu reprezentanțele celorlalte state membre solicitate, pentru a stabili modalitatea de acordare a protecției consulare în favoarea cetățeanului nereprezentat.