Protecția consulară acordată cetățenilor celorlalte state membre ale Uniunii Europene, nereprezentați în state terțe, și membrilor de familie însoțitori ai acestora

(1) Misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României acordă protecție consulară cetățenilor nereprezentați, în înțelesul art. 2 lit. m) , în aceleași condiții ca și cetățenilor români. Protecția consulară acordată în astfel de cazuri include prestarea serviciului consular de eliberare a documentelor de călătorie provizorii, potrivit prevederilor Deciziei 96/409/PESC a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, din 25 iunie 1996 de instituire a unui document de călătorie provizoriu, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 168 din 6 iulie 1996.

(2) Misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României acordă protecție consulară membrilor de familie ai cetățenilor nereprezentați ai statelor membre ale Uniunii Europene, care nu sunt ei înșiși cetățeni ai Uniunii Europene și care îi însoțesc pe cetățenii nereprezentați în state terțe, în aceleași condiții ca și membrilor de familie ai cetățenilor români, care nu sunt ei înșiși cetățeni ai Uniunii Europene, conform legislației în vigoare.

(3) Cetățenii nereprezentați, solicitanți ai protecției consulare, fac dovada cetățeniei unui stat membru al Uniunii Europene prin prezentarea unui pașaport valabil sau a unei cărți de identitate valabile.

(4) Dacă cetățeanul nereprezentat nu poate prezenta un pașaport valabil sau o carte de identitate valabilă, cetățenia sa poate fi dovedită prin orice alte mijloace, după caz, inclusiv prin consultarea autorităților din statul membru al cărui resortisant susține că este solicitantul.

(5) Pentru membrii de familie menționați la alin. (2) , identitatea și existența relației de familie pot fi dovedite prin prezentarea unui pașaport valabil sau a unei cărți de identitate valabile, însoțite de certificatul de stare civilă corespunzător, sau, după caz, prin orice alte mijloace, inclusiv prin consultarea autorităților din statul de origine sau din statul membru ai căror resortisanți sunt cetățenii nereprezentați.

(1) Atunci când misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României primesc o cerere de protecție consulară din partea unui cetățean nereprezentat ori sunt informate, direct sau prin orice altă autoritate publică română, cu privire la cazul unui cetățean nereprezentat aflat într-una din situațiile prevăzute la art. 41 alin. (2) , Ministerul Afacerilor Externe consultă fără întârziere ministerul afacerilor externe al statului membru al cărui resortisant susține că este persoana sau, după caz, direct ambasada sau consulatul competent al statului membru respectiv, furnizându-le toate informațiile relevante disponibile, inclusiv cu privire la identitatea persoanei în cauză și la eventualele costuri ale protecției consulare și cu privire la membrii de familie care necesită, de asemenea, protecție consulară. Cu excepția cazurilor urgente, această consultare are loc anterior furnizării de protecție consulară cetățeanului nereprezentat. Misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României facilitează schimbul de informații între cetățeanul nereprezentat și autoritățile din statul membru al cărui resortisant este acesta.

(2) La solicitarea statului membru al cărui resortisant este cetățeanul nereprezentat, misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României care și-au asumat exercitarea protecției consulare pentru acesta transmit cererea sa ori transferă cazul statului membru al cărui resortisant este cetățeanul nereprezentat, în vederea preluării protecției consulare în conformitate cu propria legislație națională. Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României încetează să se mai ocupe de gestionarea cazului de îndată ce statul membru al cărui resortisant este cetățeanul nereprezentat confirmă că îi furnizează protecție consulară.

(3) În cazul în care un cetățean român nereprezentat într-o țară terță solicită protecție consulară altui stat membru al Uniunii Europene, Ministerul Afacerilor Externe furnizează autorităților diplomatice și consulare ale statului solicitat toate informațiile relevante și asigură contactele necesare cu membrii săi de familie, cu alte persoane sau cu alte autorități române abilitate să sprijine demersurile de protecție consulară.

(4) În situația prevăzută la alin. (3) , dacă România este în măsură să asigure prin mijloace proprii protecție consulară adecvată cetățeanului român nereprezentat și, după caz, membrilor săi de familie, Ministerul Afacerilor Externe va solicita statului membru implicat transmiterea cererii sau transferarea cazului, în vederea preluării de către statul român a protecției consulare pentru aceste persoane.

(5) Cu aprobarea prealabilă a Ministerului Afacerilor Externe și fără a aduce atingere acordurilor permanente de reprezentare consulară prevăzute la art. 5 lit. a) , misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României pot încheia cu reprezentanțele celorlalte state membre ale Uniunii Europene, acreditate în aceleași țări terțe, acorduri practice privind distribuirea responsabilităților referitoare la furnizarea de protecție consulară pentru cetățenii nereprezentați. Ministerul Afacerilor Externe informează Comisia Europeană și Serviciul European de Acțiune Externă cu privire la încheierea unor astfel de acorduri și asigură publicitatea lor, ca măsură de transparență în beneficiul cetățenilor nereprezentați.

(6) În situația în care a fost încheiat un acord practic, astfel cum este prevăzut la alin. (5) , misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României redirecționează, după caz, cererea de protecție consulară a cetățeanului nereprezentat către misiunea diplomatică sau oficiul consular competent potrivit acordului practic, cu excepția cazului în care protecția consulară ar fi astfel afectată, în special dacă urgența problemei impune o acțiune imediată din partea misiunii diplomatice sau a oficiului consular de carieră al României.

(7) În absența acordurilor practice prevăzute la alin. (5) , dacă un cetățean nereprezentat solicită simultan protecție consulară pentru aceeași situație misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale mai multor state membre ale Uniunii Europene, inclusiv ale României, misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră român sesizat se consultă cu reprezentanțele celorlalte state membre solicitate, pentru a stabili modalitatea de acordare a protecției consulare în favoarea cetățeanului nereprezentat.

(1) Ministerul Afacerilor Externe cooperează și se coordonează cu autoritățile diplomatice și consulare ale celorlalte state membre și cu Uniunea Europeană, pentru a asigura protecția consulară a cetățenilor nereprezentați. Ministerul Afacerilor Externe comunică punctele de contact relevante în acest sens Serviciului European de Acțiune Externă, prin intermediul paginii de internet securizate a organismului european.

(2) Misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României cooperează local și își coordonează acțiunile și planurile locale pentru situații de urgență împreună cu misiunile diplomatice și oficiile consulare ale altor state membre și cu delegațiile Uniunii Europene, pentru a se asigura că cetățenii nereprezentați beneficiază de protecție consulară, inclusiv în cazul unei crize consulare. Cooperarea locală are în vedere participarea la reuniunile cu misiunile diplomatice și oficiile consulare ale altor state membre și cu delegațiile Uniunii Europene, prezidate de către un reprezentant al unui stat membru, în strânsă cooperare cu delegația Uniunii Europene, dacă statele membre nu convin altfel, reuniuni care includ schimburi periodice de informații privind aspecte relevante pentru cetățenii nereprezentați și, după caz, încheierea acordurilor practice prevăzute la art. 53 alin. (5) .

(3) În cazul declanșării unei crize consulare într-o țară terță, misiunea diplomatică și oficiile consulare ale României cooperează îndeaproape cu misiunile diplomatice și oficiile consulare ale celorlalte state membre și cu delegația Uniunii Europene acreditată pe plan local, pentru a asigura o asistență eficientă cetățenilor nereprezentați, informând în timp util cu privire la capacitățile de evacuare disponibile și solicitând sprijin, după caz, din partea echipelor de intervenție existente la nivelul Uniunii Europene, inclusiv experți consulari, în special din statele membre nereprezentate.

(4) Dacă România îndeplinește rolul de stat-pilot sau coordonează acțiunile de protecție consulară pe teritoriul unui stat terț, misiunea diplomatică și oficiile consulare de carieră ale României din statul de reședință răspund de coordonarea asistenței furnizate cetățenilor nereprezentați, cu sprijinul celorlalte state membre în cauză, al delegației Uniunii Europene și al Serviciului European de Acțiune Externă. După caz, Ministerul Afacerilor Externe poate solicita sprijinul structurilor de gestionare a crizelor din cadrul Serviciului European de Acțiune Externă și al Mecanismului de Protecție Civilă al Uniunii Europene.

(5) Dacă România nu face parte din statele membre care coordonează acțiunile de protecție consulară, Ministerul Afacerilor Externe transmite toate informațiile relevante privind cetățenii români nereprezentați amenințați sau afectați de o criză consulară statului-pilot sau statului membru ori statelor membre care coordonează aceste acțiuni pe plan local.

(1) Acțiunile de protecție consulară întreprinse de misiunile diplomatice și de oficiile consulare de carieră ale României în favoarea cetățenilor nereprezentați și a membrilor lor de familie, care nu sunt ei înșiși cetățeni ai Uniunii Europene, în situațiile de criză consulară prevăzute la art. 41 alin. (2) lit. a) , se realizează în limitele permise de competențele personalului consular român.

(2) Dacă un cetățean nereprezentat al altui stat membru solicită unei misiuni diplomatice sau unui oficiu consular de carieră al României acordarea de protecție consulară în situațiile prevăzute la art. 41 alin. (2) lit. b) , prin demersuri care implică anumite costuri, iar persoana în cauză nu este în măsură să suporte costurile aferente, misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României va solicita cetățeanului nereprezentat asumarea obligației de rambursare către statul membru al cărui cetățean este a costurilor care ar fi suportate, în aceleași condiții, de cetățenii români, prin semnarea unui angajament de rambursare, conform formularelor prevăzute în anexa nr. 1 .

(3) În situația prevăzută la alin. (2) , inclusiv în cazul arestului sau detenției pentru care demersurile de protecție consulară implică cheltuieli neobișnuit de ridicate, dar esențiale și justificate, legate de deplasare, cazare sau servicii de traducere, Ministerul Afacerilor Externe va solicita rambursarea cheltuielilor aferente statului membru al cărui resortisant este cetățeanul nereprezentat, utilizând formularul prevăzut în anexa nr. 2 , pe baza angajamentului de rambursare semnat de cetățeanul nereprezentat beneficiar, dacă prin înțelegerile sau acordurile încheiate între România și statul membru în cauză nu se prevede altfel.

(4) Dacă un cetățean român nereprezentat într-un stat terț a beneficiat de protecție consulară din partea misiunii diplomatice sau a oficiului consular al altui stat membru, iar acest stat solicită rambursarea costurilor aferente, inclusiv în cazurile de arest sau detenție prevăzute la alin. (3) , Ministerul Afacerilor Externe va efectua plata într-un interval rezonabil, fără a depăși 12 luni. În situațiile de criză consulară, prevăzute la art. 41 alin. (2) lit. a) , Ministerul Afacerilor Externe va da curs cererilor de rambursare ale celorlalte state membre, chiar dacă cetățenii români nereprezentați nu au semnat angajamente de rambursare.

(5) Sumele prevăzute la alin. (4) se recuperează, în România, de către Ministerul Afacerilor Externe, cu excepția cazului în care protecția consulară a fost acordată în una dintre situațiile de criză consulară prevăzute la art. 41 alin. (2) lit. a) , de la cetățeanul român beneficiar sau, dacă deplasarea în străinătate s-a efectuat în interes de serviciu, de la unitatea trimițătoare, într-un termen de 60 de zile de la data primirii solicitării de rambursare din partea statului membru care a acordat protecția consulară. Dispozițiile art. 51 alin. (7)-(9) se aplică în mod corespunzător, angajamentul de rambursare semnat de cetățeanul român beneficiar și transmis de statul membru în cauză constituind titlu executoriu.