(1) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari îndeplinesc, la cerere, formalitățile prevăzute în Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată , cu modificările și completările ulterioare, în cadrul procedurilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române în temeiul prevederilor art. 8¹, 10 și 11 din această lege, precum și în cadrul procedurii de renunțare la cetățenia română.
(2) Diplomații cu atribuții consulare și funcționarii consulari preiau și soluționează, cu sprijinul, după caz, al autorităților române competente, cereri de verificare a statutului juridic al persoanelor fizice în raport cu statul român.
(3) În cazul în care un solicitant depune o cerere pentru prestarea unui serviciu consular, altul decât cel prevăzut la alin. (2) , dar nu poate dovedi deținerea cetățeniei române, iar o astfel de dovadă este necesară pentru soluționarea cererii respective, diplomatul cu atribuții consulare sau funcționarul consular competent efectuează în prealabil, din oficiu, verificările necesare, cu sprijinul, după caz, al autorităților române abilitate.