(1) Reprezentantul strain are calitate procesuala activa pentru a formula în fața instanței românești competente o cerere de recunoastere a procedurii straine în care acesta a fost desemnat.
(2) Cererea de recunoastere va fi însoțită de unul dintre urmatoarele documente:
a) o copie certificata a hotărârii de deschidere a procedurii straine și de desemnare a reprezentantului strain;
b) o adeverinta emisa de instanța străină, prin care se certifica existenta unei proceduri straine și desemnarea reprezentantului strain;
c) în lipsa mijloacelor de proba menționate la lit. a) și b), orice alta dovada de deschidere a procedurii straine și de desemnare a reprezentantului strain, admisibila în condițiile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 66/1999 pentru aderarea României la Convenția cu privire la suprimarea cerinței supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 5 octombrie 1961, aprobata prin Legea nr. 52/2000 , ori de alte tratate, conventii sau orice alta forma de acord international, bi- sau multilateral, la care România este parte.
(3) Cererea de recunoastere va fi însoțită de o declaratie prin care se vor preciza toate procedurile straine cu privire la debitor, despre care reprezentantul strain are cunoștința.
(4) Dacă considera necesar, instanța va putea solicita traducerea în limba română a documentelor furnizate în scopul sustinerii cererii de recunoastere.