(1) La solicitarea reprezentantului strain instanța va putea incuviinta, la data formulării cererii de recunoastere a procedurii straine sau în cursul solutionarii acesteia, urmatoarele măsuri cu executare vremelnica, în măsura în care acestea sunt de extrema necesitate pentru protejarea bunurilor debitorului sau a intereselor creditorilor:
a) suspendarea actelor, a operațiunilor și a oricăror alte măsuri de executare individuala asupra bunurilor debitorului;
b) insarcinarea reprezentantului strain sau a altei persoane desemnate de instanța cu administrarea, conservarea ori valorificarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului situate în România, care, prin natura acestora sau din alte cauze, sunt perisabile, supuse deteriorării sau devalorizarii ori periclitate în orice alt mod;
c) orice alta măsura dintre cele prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. c), d) și g).
(2) Judecarea cererii prevăzute la alin. (1) se face cu citarea părților interesate.
(3) Masurile incuviintate în condițiile prevăzute de alin. (1) inceteaza la momentul pronuntarii de către instanța a hotărârii asupra cererii de recunoastere a procedurii straine, cu excepția cazului în care durata acestor măsuri este prelungita în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) lit. f).
(4) Instanța va putea refuza incuviintarea masurilor prevăzute la alin. (1) în măsura în care aceasta ar împiedica desfășurarea în bune condiții a unei proceduri straine principale.