(1) Invențiile care se încadrează în prevederile art. 3 alin. (1) pot face obiectul unui secret comercial.
(2) Inventatorul salariat are obligația de a nu divulga sau publica invenția care se încadrează în prevederile art. 3 alin. (1), fără acordul scris al angajatorului. Obligația de a nu divulga sau publica o are și angajatorul, precum și persoanele, altele decât inventatorul care, prin natura atribuțiilor de serviciu, au luat cunoștință de existența invenției.
(3) În cazul divulgării invenției de serviciu de către persoanele prevăzute la alin. (2), poate fi antrenată răspunderea rezultând din contractul individual de muncă încheiat între salariat și angajator, când acesta conține o clauză de confidențialitate.
(4) Când contractul individual de muncă nu conține o clauză de confidențialitate, iar divulgarea invenției de serviciu este făcută de către persoanele prevăzute la alin. (2) și are drept consecință cauzarea unui prejudiciu, aceasta poate atrage răspunderea civilă, așa cum este reglementată de art. 1.349 alin. (1) și (2), coroborat cu art. 1.357 din Codul civil.