(1) După depunerea cererii de protecție pentru invenția de serviciu, angajatorul înștiințează inventatorul salariat în legătură cu derularea procedurilor de obținere a protecției.
(2) La cererea angajatorului, inventatorul salariat îi acordă acestuia asistență pentru obținerea protecției și a valorificării invenției.
(3) În situația în care angajatorul nu mai dorește continuarea procedurilor ulterioare depunerii cererii de protecție pentru invenția de serviciu sau nu este interesat să protejeze invenția de serviciu în anumite state, altele decât România, angajatorul cedează salariatului dreptul la acordarea protecției, sub condiția ca salariatul să acorde angajatorului o licență neexclusivă pentru invenția brevetată. Condițiile de acordare a licenței neexclusive se stabilesc prin prevederi specifice ale regulamentului intern al angajatorului. În lipsa acestor prevederi specifice, condițiile de acordare se stabilesc prin acordul părților. Angajatorul transmite, în timp util, și înscrisurile necesare continuării procedurilor.
(4) La solicitarea salariatului, pentru statele în care angajatorul comunică salariatului că nu este interesat să obțină drepturi de proprietate industrială, angajatorul cedează salariatului dreptul de a solicita protecția invenției de serviciu, într-un termen care să îi permită să beneficieze de termenele de prioritate prevăzute de convențiile și tratatele internaționale din domeniul proprietății industriale, la care România este parte.