(1) Furnizorii de servicii sociale sunt:

a) persoane juridice de drept public, care au atribuții stabilite prin lege privind acordarea serviciilor sociale;

b) persoane fizice autorizate sau persoane juridice de drept privat, cu sau fără scop lucrativ, care au prevăzută în actul de înființare/statut acordarea de servicii sociale, așa cum sunt clasificate în Nomenclatorul serviciilor sociale prevăzut la art. 34 .

(2) Furnizorii de servicii sociale prevăzuți la alin. (1) pot fi:

a) serviciile publice de asistență socială cu personalitate juridică;

b) unitatea administrativ-teritorială, prin primărie, pentru serviciile publice de asistență socială organizate ca un compartiment funcțional în aparatul de specialitate al primarului;

c) asociațiile de dezvoltare intercomunitară înființate de mai multe unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale în vederea furnizării în comun a serviciilor publice de asistență socială și/sau a serviciilor sociale;

d) structuri specializate ale administrației publice centrale;

e) asociațiile, fundațiile și federațiile;

f) cultele recunoscute în România;

g) formele de exercitare independentă, în condiții de liberă practică, a profesiei de asistent social, prevăzute la art. 9 din Legea nr. 466/2004 privind Statutul asistentului social, cu modificările și completările ulterioare;

h) operatorii economici cu scop lucrativ, pentru toate categoriile de servicii sociale organizate în condițiile legii, cu excepția celor prevăzute la art. 73 alin. (2) lit. a) și c) , la art. 77 , precum și a celor prevăzute la art. 83 .

(3) Toți furnizorii de servicii sociale, atât publici, cât și privați, sunt obligați să respecte prevederile legale aplicabile serviciilor sociale furnizate.

(4) Persoanele fizice nu pot avea calitatea de furnizor de servicii sociale.

(5) Persoanele fizice care încheie contracte în condițiile prevăzute de art. 30 alin. (2) din Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, republicată, cu modificările ulterioare, în scopul găzduirii sau, după caz, îngrijirii și întreținerii persoanei vârstnice, precum și îngrijitorii informali nu au calitatea de furnizor de servicii sociale și sunt supuse controlului în condițiile art. 35 din legea menționată.