(1) Evaluarea inițială și planul de intervenție sunt realizate de asistentul social din cadrul serviciului public de asistență socială.
(2) Evaluarea inițială are drept scop identificarea nevoilor individuale și familiale, în baza cărora este elaborat planul de intervenție.
(3) Planul de intervenție realizat în condițiile alin. (2) și, după caz, revizuit pe baza rezultatelor evaluării detaliate/complexe se adresează persoanei și familiei acesteia și, după caz, furnizorului de servicii sociale și cuprinde măsurile de asistență socială, respectiv serviciile sociale recomandate pentru soluționarea situațiilor de nevoie sau risc social identificate, serviciile sociale/alocația pentru servicii sociale și beneficiile de asistență socială la care persoana are dreptul.
(4) În cadrul procesului de evaluare inițială, persoana primește gratuit informațiile referitoare la riscurile sociale și drepturile de protecție socială de care poate beneficia, precum și, după caz, consilierea necesară în vederea depășirii situațiilor de dificultate.
(5) Evaluarea inițială poate avea în vedere inclusiv realizarea diagnozei sociale la nivelul grupului și comunității și elaborarea planului de servicii comunitare.
(6) Instituțiile publice, furnizorii de servicii sociale, publici sau privați, precum și alte structuri publice sau private au obligația de a răspunde la solicitările asistentului social și de a-i oferi sprijinul necesar în procesul de evaluare, în vederea stabilirii dreptului la asistență socială.
(7) În exercitarea atribuției de evaluare în vederea stabilirii dreptului la asistență socială, asistentul social este apărat de orice ingerință de natură să îi influențeze libertatea de apreciere și de decizie sau de alte influențe care pot îngrădi realizarea anchetei sociale.
(8) Coordonarea și integrarea tuturor activităților prevăzute în planul de intervenție revin asistentului social care a realizat evaluarea inițială și a elaborat și revizuit, după caz, planul de intervenție.