(1) Consiliul Concurenței, în cazul investigațiilor declanșate potrivit prevederilor art. 33 , poate decide, după caz:
a) să ordone încetarea practicilor anticoncurențiale constatate;
b) să dispună măsuri interimare;
c) să accepte angajamente;
c^1) să accepte măsuri sau remedii necesare restabilirii unui mediu concurențial normal, proporționale cu încălcarea, propuse de autoritățile și instituțiile administrației publice centrale ori locale sau de către entitățile către care acestea își deleagă atribuțiile;
d) să aplice întreprinderilor sau asocierilor de întreprinderi amenzi în condițiile prevăzute la cap. VI ;
e) să formuleze recomandări, să impună părților condiții sau alte obligații. În cazul în care Consiliul Concurenței decide potrivit prevederilor lit. a) , poate impune orice măsuri corective comportamentale sau structurale care sunt proporționale cu încălcarea comisă și necesare pentru încetarea efectivă a încălcării, după exprimarea punctului de vedere de către întreprindere. Atunci când Consiliul Concurenței poate alege între două măsuri corective la fel de eficiente, acesta va opta pentru cea mai puțin împovărătoare pentru întreprinderi, în conformitate cu principiul proporționalității.
(2) Consiliul Concurenței poate decide, de asemenea, că nu există motive pentru a interveni, atunci când, pe baza informațiilor de care dispune, condițiile pentru ca o înțelegere, decizie sau practică concertată să fie interzisă nu sunt îndeplinite.
(3) Consiliul Concurenței, în îndeplinirea atribuției prevăzute la art. 25 alin. (1) lit. e) , poate decide să retragă beneficiul exceptării pentru înțelegerile, deciziile asocierilor de întreprinderi sau practicile concertate cărora li se aplică prevederile unuia dintre regulamentele europene de exceptare pe categorii, atunci când într-o anumită cauză respectivele înțelegeri, decizii sau practici concertate produc efecte incompatibile cu art. 101 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pe teritoriul României sau pe o parte a acestuia care prezintă toate caracteristicile unei piețe geografice distincte.
(4) În cazul în care, după informarea Comisiei Europene conform dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, Consiliul Concurenței decide că nu există motive pentru a continua procedurile de investigație și, prin urmare, finalizează respectivele proceduri de investigație, informează Comisia Europeană în consecință.
(5) Consiliul Concurenței are competența să constate că s-a comis o încălcare a prevederilor art. 101 și 102 din TFUE în trecut, atunci când are un interes legitim de a acționa în acest mod.
(6) În cazul investigațiilor privind posibila încălcare a prevederilor art. 5-7 din Regulamentul privind piețele digitale, Consiliul Concurenței transmite Comisiei Europene un raport conform dispozițiilor art. 42 , urmând ca aceasta să decidă ce soluție va adopta în temeiul Regulamentului privind piețele digitale.